Acest articol este o pledoarie educativă despre calitatea băuturilor. Organismul uman supus, fără echivoc, legilor universului (legea corespondenței și cea a rezonanței) are nevoie de aportul periodic al acelorași elemente chimice din care este făcut. După cum am expus în articolul circuitul apei în organism, avem nevoie de apă organică pentru a supraviețui.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Diferența dintre apa organică și apa anorganică
Lichidele ce asigură aportul de apă în organism, aici intrând apa de robinet, dar şi sucurile nealcoolice din comerţ ne mențin hidratați și/sau sănătoși sau nu!
Studii și experimente au dovedit că apa de care avem nevoie pentru a trăi sănătoși și fără suferințe, într-un stil natural și aproape de perfecțiunea programării nostre ADN, este apa organică.
Apa organică este un element natural care nu este procesat termic. Este apa cu cea mai mare putere de viață atât pentru ființele din regnul animal, cât și pentru cele din regnul vegetal. Pentru a înțelege importanţa aportului de apă organică într-un sistem organic, aşa cum este organismul nostru (după cum spune şi denumirea sa) va rog să parcurgeți textul mai departe…
Apa anorganică din băuturile nealcoolice din comerț
Băuturile, adică lichidele, conform principiilor alimentației naturale, pot fi categorisite ca denaturate majoritatea. Lichide denaturate sunt acele băuturi preparate, cu substanțe chimice sau procesate termic și chimic, conținând în compoziția lor și apa anorganică.
Nu trebuie să fii de acord cu acest aspect, ci să îl ințelegi, așa că dă-mi voie să explic ce este apa anorganică:
În privinţa băuturilor răcoritoare, nealcoolice, de tipul sucurilor din comerţ, evident că prezenţa în compoziţia lor a diverşilor aditivi şi adjuvanţi, a acizilor minerali, caramelului, a zahărului, chiar a concentratului din care se obţin sucurile (metode ce denaturează principiile active, vitale organismului) orientează asupra calităţii acestora. De altfel, curentul de opinie ce conştientizează efectele negative ale acestora este în continuă creştere, efecte toxicologice ale lor fiind prezentate pe larg în mass-media, dar şi în manualele de toxicologie, discutându-se mult în lumea medicală de efectele controversate ale acestora.
De aceea nu insistăm – preparate pe bază de extracte “naturale” (dar, în fapt, aceleaşi “prafuri” devitalizate, concentrate de substanţe chimice precum în borcanul chimiei industriale) sau sucuri naturale pasteurizate şi sterilizate prin fierbere la 1050C şi stabilizate cu aceleaşi substanţe toxigene, controversate – toate acestea, ca marea majoritate a produselor denaturate sunt concepute “să ţină în timp”, în beneficiul comerciantului şi marele dezavantaj al omului modern, dispus să-şi sacrifice sănătătea pe “altarul” gustului.
Legea corespondenței și a rezonanței ne spun cum trebuie să fie apa organică
Pentru a asigura aportul de apă sănătoasă în organism putem urmări legea corespondenței și a rezonanței. Aceste legi ne arată că pentru asimilarea apei, sistemul organic consumator necesită un element din aceeaşi categorie cu ea, un element care să aibă aceeaşi calitate moleculară (levogiră), să aparţină regnului superior compatibil (animal sau vegetal) şi să prezinte acelaşi tip de radiaţie bioelectromagnetică. Această ipoteză este întărită serios, chiar confirmată de experienţele ing. Marcel Violet, dar şi a altora, inclusiv din ţara noastră.
Acum prezentăm doar afirmaţiile seci ale manualelor de biofizică ale facultăţilor de Medicină şi Agronomie ce doar afirmă, fără să explice caracterele deosebite ale apei organice:
- O bună parte a apei care intră în alcătuirea sistemelor biologice (în mod deosebit în structura celulelor) manifestă proprietăţi fizice neobişnuite (se evaporă extrem de greu, nu îngheaţă nici la temperaturi cu mult sub 0 C, nu dizolvă cristaloizii, nu participă la osmoză etc.). Cercetările efectuate demonstrează că apa intracelulară are un grad superior de ordonare, semănând mai mult cu gheaţa decât cu apa lichidă.
- O fracţiune din apa citoplasmatică este foarte rezistentă la desicare, nu îngheaţă nici la –200C, nu are proprietăţi de solvent şi nu este transferată prin membrană).
Legea corespondenței în Univers ne spune: precum sus așa și jos.
Noi de aici putem înțelege: precum în noi așa și în afara noastră. Daca noi suntem un mediu organic, reciprocitatea aferentă tuturor afirmațiilor de mai sus ne împinge să concluzionăm: avem nevoie de apă organică pentru a respecta legile Universului.
Legea rezonanței ne impune acceptarea faptului că toate mediile organice radiază după o frecvență a mediului ce le includ.
Dacă vorbim despre planeta noastră, atunci ne referim la radiațiile cosmice ce fac ca sistemul solar să radieze cu o frecvență raportată la întreg și la părțile concludente. Dacă ne referim la o plantă din grădină, atunci analizăm radiația bioelectromagnetică în raport cu întregul ce include planta. De aici extragem câmpurile electromagnetice care se extind de la planta din grădină până în adâncurile nemăsurabile ale universului.
Principiul rezonanței este influențat de amplitudine și emanație. Aceste două concepte fac ca apa organică să primească noi și noi influențe, de la an la an, în funcție de amplitudinea și emanația radiațiilor venite din surse terestre: radio, tv, internet, sateliti etc.
Vibrația apei organice în raport cu starea generală a locului unde se află, este direct proporțională cu emanația radiațiilor ce o pătrund.
Cel mai bun izolator împotriva radiațiilor este considerat de experimentatorii naturiști ca fiind ceara naturala de albine. Produsă de albine, ceara naturală are proprietatea de a nu lăsa radiațiile să o pătrundă. Din acest motiv orice produs (nu doar miere) păstrat în ceară naturală de albine, capătă puteri miraculoase.
Sarea de bucatarie și apa denaturată
Sarea de bucătărie (NaCl) este un element consumat de noi, dar care vine contra legii corespondeței și a rezonanței. Dacă consumul de fructe și legume ne aduce aportul necesar de substanțe ce aparțin regnului mineral, noi ar trebui să ne rezumăm doar la asta. În schimb, consumăm această substanță denaturală, pentru a încurca organismul când vine vorba de utilizarea sărurilor în mediul organic intern.
Pe de altă parte, putem spune că în sistemul natural de alimentaţie, printre alte multe beneficii apare şi cel al inutilităţii ingurgitării unei alte substanţe aparţinând tot regnului mineral – NaCl, clorura de sodiu, adică sarea de bucătărie – prin aportul optim de săruri organice din alimentele naturale, ce nu mai sunt insolubilizate prin tratamentele termice.
Astfel că eliminarea NaCl din alimentaţie, ca şi a celorlalte elemente denaturate, nu mai apare ca o interdicţie, ci ca o necesitate, ca un pas normal şi firesc. În noile condiţii continuarea aportului elementului mineral, sintetic sau denaturat termic apare ca ceva neplăcut gustativ, al cărui efecte apar imediat, şi deloc benefice.
Renunțarea la consumul de sare de bucătărie îți schimbă întreg organismul
Astfel că, dincolo de aceste aspecte reluate în ultima parte, putem spune că este logic şi normal – biofizic şi biochimic – ca aportul unui element aparţinând regnului mineral (clorura de sodiu) să atragă şi dizolvantul corespondent – lichidul dizolvant al mediului anorganic, mineral care este apa anorganică sau minerală. Aici nu este vorba de apa îmbuteliată în comerţ ca ”apă minerală” – de fapt, o apă mineralizată cu oligoelemente anorganice – ci de apa de robinet, cea care se găseşte peste tot în natură, ca un component fundamental al lumii minerale.
Dacă sarea de bucătărie atrage apa corespondentă, anorganică, eliminarea sa din alimentaţie, în timp, are drept consecinţă pozitivă diminuarea în mare măsură a aportului de lichid, prin scăderea, până la dispariţia senzaţiei de sete. Dacă n-am proba acest aspect de ani de zile cu propriul organism, poate n-ar fi fost adus în discuţie, ca un element mai greu credibil iniţial. Dar, prin legea corespondenţei şi a rezonanţei – legi de bază în fizică şi nu numai – organismul ajunge la alte echilibre acido-bazice, dar şi hidro-electrolitice (care ar fi foarte bine dacă s-ar aprofunda prin studii de cercetări medicale).
Astfel că treptat, prin hrana naturală, depozitul de sare din organism se dizolvă, edemele încep să dispară, ţesutul subcutanat umflat de lichid se diminuează progresiv, pielea devine netedă, organismul începe să se regenereze (acestea sunt descrieri ale înfăţişării celor ce folosesc acest mod de hrană şi de viaţă), astfel că lichidul organic existent în lapte, dar mai ales în legume şi fructe (impropriu numit apă) asigură întregul aport de lichid necesar organismului.
Băuturi alcoolice fermentate sau distilate
În legătură cu băuturile alcoolice, lucrurile sunt şi mai clare. Dar şi aici există o mică deficienţă de interpretare, căci nu este vorba, în cazul băuturii alcoolice de existenţa etanolului – în primul rând, ci de calitatea acestuia. Căci, în urma aprofundării informațiilor despre structura levogiră a materiei vii şi cea dextrogiră a celei nevii, rezultă că procesul fermentativ, asigurat de microorganisme realizează un aport de alcool etilic natural, cu structură levogiră (asemenea materiei organice din care s-a realizat fermentaţia: glucoza, în special), ce se integrează armonic în structura organică tisulară.
Dimpotrivă, se ştie că tratamentul termic racemizează soluţia respectivă (cu evidenţiere directă pentru glucide), adică transformă moleculele organice, levogire în structuri moleculare a căror conformaţie spaţială este dextrogiră, caracteristică materiei anorganice.
Exact ceea ce se petrece prin distilarea produselor fermentative, conducând la produse de genul ţuică, rachiu, coniac etc. De aici rezultă caracterul agravant toxigen al acestui tip de alcool etilic (obţinut prin distilare) şi efectele sale puternic distructive asupra ficatului, mai ales în doze crescânde (nu întâmplător arabii îl foloseau doar ca drog, în doze farmaceutice).
Doar băuturile alcoolice fermentate natural sunt compatibile cu organismul nostru
Evident că şi în cazul formei de alcool etilic cu structură levogiră, cel obţinut prin fermentare (bere, vin) trebuie să existe o bună măsură, căci efectul de drog – recunoscut de arabi – îşi face simţită prezenţa şi în cazul acestei forme, prin depăşirea măsurii. Măsură care nu are valoare fixă, pentru că deşi etil–oxidarea se face cu viteză aproape constantă, fiecare individ are propriul sistem enzimatic (microzomial etc.) mai mult sau mai puţin dotat, calitativ şi cantitativ.
În concluzie, lichidele – alcoolice sau nealcoolice – sunt compatibile cu organismul doar în forma lor organică, levogiră, calitate ce poate fi transmisă şi apei anorganice, prin combinări cu elemente vegetale (cum ar fi apa cu plante medicinale sau fructe, ceaiul rece, infuzia la rece etc.)
Procesul de denaturare a apei poate fi reversibil dacă se dorește transformarea apei anorganice în apă organică. Integrarea în apă a unui element ce aparține regnului animal sau vegetal, la nivel molecular, face ca această transformare să aibe loc potrivit legii corespondenței și legii rezonanței.
Resurse: documentație și argumentație despre apa organică
- Legea corespondenței – Precum în cer așa și pe Pământ
- Campurile electro-magnetice și influențele lor în agricultură – Electrocultură
- Experimentul lui Marcel Violet – Apa vitalizata
- Radiația electromagnetică și sănătatea
Lasă un răspuns