Ştii cum spun unii când “cică” te prinzi care e ideea? Dăăă! Ei … ardelenii tineri, au un stil aparte, ei folosesc “ie” pe post de “da”, şi la faza cu “dăăă” ei spun “ieăăăă” cu aceeaşi intonaţie doar că în loc de D apare ie.
Şi apropo de ardeleni, noi, eu şi Jorjette, ne facem buletin de ardeleni. În sfârşit ne-am găsit casa visurilor noastre. Are tot ce are o casă, dar mai are şi un bonus pe care, am dat noi toţi banii. Din faţa casei soarele se poate vedea cum apune peste munţi, iar în spatele casei, după ce luna apune, soarele răsare de după 7 lanţuri de munţi. Un aer tare ca piatra din stanci şi apa izvoarelor din zona ce nu le mai ştiu numărul. Vecini ce nu stau foarte aproape de noi ca în Moldova, deja ne-au arătat cam cum se trăieşte în satul Vidra.
De la mitologie am aflat că vidra sau câinele de apă este considerată ca fiind stăpâna locului care face legătura între lumea noastră și lumea cealaltă. Nu e o coincidenţă ci o sincronicitate că noi vrem să îmbătrânim acolo.
Cum e acolo viaţa? Păi, îmi este cam greu să găsesc un hârleţ de calitate, făcut din tablă neagră, în rest, mi-am luat drujbă să mă ajute la tăiat lemne de foc, şi câteva găleţi de proastă calitate în care am vrut să car apa de băut de la fântâna din drum, dar cum am spus, prosta calitate îmi oferă un gust de cauciuc ars la apa ce stă în găleată.
Am început, asta e ideea, şi probabil internetul încă nu are aşa mult loc pe acolo. La iarnă vom avea timp suficient să ne jucăm (mai noi inventez jocuri şi le savurez cu prietenii vecini de acolo), şi poate printre altele vom mai scrie pe blog!
Vreţi o poză cu casa? Anul trecut le-am făcut! Tot pământul din jurul casei este al nostru. Vedeţi ce departe sunt vecinii? 🙂
Lasă un răspuns