Tratamentul naturist in reumatism – plante medicinale folosite

Există numeroase forme clinice de reumatism, în functie de localizarea leziunilor, de vârsta pacientului ori de starea evolutivă a bolii. După clasificare, bolile reumatismale se împart în două grupe:

• Prima categorie este cea a reumatismelor inflamatorii. Aceasta cuprinde reumatismul inflamator acut, reumatismul secundar infecţios, poliartrita cronică evolutivă, spondilita anchilozantă, artrozele, spondilozele, mialgiile, tendinitele şi nevralgiile reumatice.
• În cea de-a doua grupă se încadrează suferinţele osteo-musculo-articulare de tip reumatic, apărute în cazul altor boli: alergoze, endocrinopatii, boli neurologice, neoplazii, colagenoze.

Dintre formele clinice de reumatisme inflamatorii, două se detaşează, fie prin frecvenţă, fie prin consecinţe:

• reumatismul cardiovascular acut, întâlnit la copiii de vârsta şcolară şi la tineri. Este cel mai grav. Afectează de regulă şi inima (cardita reumatică). Internarea în spital este obligatorie, deoarece complicaţiile cardiovasculare (tulburarea ritmului, insuficienţa cardiacă) imediate pot fi foarte severe. Pot fi chiar mortale în cazuri rare. Din fericire, cazurile de reumatism cardiovascular acut s-au diminuat extraordinar de mult în prezent, mai exact de când infecţiile amigdaliene produse de streptococul hemolitic se tratează corect cu antibiotice (Penicilina, Eritromicina);
• reumatismul cronic degenerativ, denumit în mod curent şi artroză, reprezintă cea mai frecventă formă de boală reumatică întâlnită la vârste înaintate. Este o afecţiune care nu omoară pe nimeni, dar provoacă „zile grele” suferinzilor, pe tot restul vieţii.

Indiferent de forma clinică a bolii reumatice, în perioada acută, de debut, tratamentul este în primul rând ştiinţific. Abia apoi, în faza de cronicizare sau chiar de convalescenţă, se poate apela la terapiile naturiste. Acestea trebuie făcute la recomandarea unor practicieni competenţi, care au solide cunoştinte din domeniul medicinei tradiţionale.

Stiai ca reumatismul si artrita se pot trata si fara medicamente? – sursesanatate.ro

Pe scurt despre terapia alopată în reumatism…

Acest tip de tratament este singurul eficient în a preveni complicaţia cardiacă în reumatism. Constă în asocierea a trei tipuri de medicamente: antibiotice, antiinflamatoare (Aspirina tamponată, Indometacin, Diclofenac) şi corticosteroizi (administraţi pe cale orală sau local, intraarticular ori în jurul articulaţiei). Pentru combaterea durerilor rebele şi a spasmelor musculare se recomandă miorelaxante (Diazepam, Clorzoxazona).

Unele forme cronice de reumatism necesită şi tratament chirurgical sau ortopedic. Prin acesta se corecteaza deviaţiile sau anchilozele articulare (în special la şolduri şi genunchi). În cazurile severe de reumatism cardiovascular acut se impune uneori confecţionarea unor coliere sau chiar corsete. Acestea i se vor aplica bolnavului pentru a impiedica deformarea oaselor sau articulatiilor.

O forma particulară şi gravă este artrita reumatoidă. Aceasta afectează articulaţiile interdigitale. Nu cedează la medicaţia antireumatică, ci la administrarea injectabilă de săruri de aur, de Penicilamina, de antiinflamatoare nesteroidice (Diclofenac, Naproxen si Aspirina) şi chiar la citostatice (Azotioprin, Methotrexat, Clorambucil).

Punctul forte al fitoterapiei: preparatele pentru uz extern

• Decoct, preparat din 100 g coajă de salcie la 2 l apă, care, după o fierbere de 40 de minute şi filtrare, se toarnă în apa de baie, peste care se adaugă (nu obligatoriu) şi 1 kg sare grunjoasă.
• Decoct, obţinut din 150 g muguri de pin şi 50 g cimbrişor sau cimbru de grădina la 4 l apă; se procedează la fel ca mai sus.
• Făină de muştar negru (250 g, umectată cu apă călduţă) pusă într-un tifon dublu care se aplică sub formă de compresă pe articulaţiile dureroase.
• Unguent din spinz (plantă recunoscută ca toxică, atunci când este utilizată pe cale orală sau în doze inadecvate). Se găseste comercializat sub denumirea de Boicil forte (nume dat chiar de creatorul acestui medicament). Se aplică prin frecţie uşoară, pe zonele articulare sau musculare dureroase.
• Dintr-un amestec de coajă de salcie, de castan sălbatic, de creţuşcă şi de mentă, Societatea Plafar a preparat un ceai care se comercializeaza sub denumirea de Ceai balneologic antireumatic (indicaţiile de utilizare sunt menţionate în amănunt pe ambalaj).
• Decoct din 1 kg ramuri tinere de brad la 3 l de apa. Se fierbe 10-15 minute. Se strecoara si se toarna in apa de baie. Se sta in cada 15-20 de minute.
• Infuzie sau decoct din 1-3 g radacina de cretusca (Filipendula ulmaria) uscata si maruntita la 100 g apa. Se fierbe 15 minute in cazul decoctului sau se lasa la infuzat 30-40 de minute. Se strecoara si se aplica comprese pe articulatiile reumatice dureroase.
• Decoct din 500-1500 g frunze proaspete de pin la 3 l de apa. Se acopera vasul si se fierbe 30 de minute. Se strecoara si se toarna in apa de baie, la temperatura de 36-37 grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute. Se recomanda o cura de 20 de bai.
• Cura de bai sarate, bai termale, bai sulfuroase.

Salcia este de bază in tratamentul pentru reumatism

Unele ceaiuri se pot obţine acasă, chiar de către bolnav. Alte preparate se găsesc în magazinele cu specific naturist sau în farmacii (unguente, loţiuni, frecţii). Fitoterapia în reumatism se recomandă atât pe cale internă (orală), cât şi externă (prin aplicarea de unguente, frecţii, sub formă de băi cu plante medicinale, practică denumită fitobalneologie).

Pentru uzul intern, se foloseşte „de când lumea” ca materie primă salcia (Salix alba). Se utilizează coaja de pe ramuri, deoarece este foarte bogată în salicină (element precursor al aspirinei de astăzi). Planta este apreciată încă din antichitate, primul care-i menţionează în scris calităţile fiind Hippocrate. Acidul salicilic obţinut din coaja are efect antiinflamator, antitermic (scade febra) şi antialgic (înlătură senzaţia de durere), astfel găsindu-şi utilizarea ca antireumatic major. Datorită nevoilor mondiale din ce în ce mai crescute de aspirină, după anul 1860 s-a trecut la obţinerea ei pe cale sintetică, în industria chimico-farmaceutică.

Din scoarţa salciei albe se poate prepara fie pulbere (prin măcinare), din care bolnavul ia de 3 ori pe zi câte o linguriţă, fie un decoct (prin fierbere, din două linguri de coajă marunţită fin la o cană cu apă), din care se beau 4-5 linguri pe zi.

Se mai poate face şi un ceai compus, din coajă de salcie, rădăcină de brusture, rizomi de pir şi fructe de ienupar. Pentru cei ce nu au la îndemina aceste plante, le stă la dispozitie ceaiul antireumatic de la Plafar, care are o compoziţie asemănătoare formulei de mai sus.

Cura cu bai de salcie

Excelente rezultate în tratamentul spondilitei anchilozante dă cura cu băi de salcie. Terapia constă în efectuarea a 21 de băi consecutiv, de 3-4 ori pe an, cu decoct din coajă. Acesta se prepară din 150 g scoarţă marunţită la un litru de apă. Se fierbe circa o jumătate de oră. După filtrare, ceaiul se adaugă la apa din cadă, a cărei temperatura nu trebuie să o depaşească pe cea a corpului. Durata unei bai este de 20 de minute.

Recente cercetari farmacoterapeutice şi clinice au constatat ca administrarea de preparate care conţin ca substanţă activă aspirina (acid acetilsalicilic) poate avea efecte secundare nedorite. Poate provoaca gastrite sau chiar ulcere şi din acest motiv nu se recomandă celor care au antecedente de suferinţe digestive.

În plus, pot favoriza şi aparitia unor mici sângerari la nivelul tubului digestiv. În farmacii există şi un preparat fitoterapeutic importat, denumit Arkogelule cu Harpagophytum sau Harpadol, utilizat pe cale orală şi indicat în formele de reumatism degenerativ (cu artroze mari).

Metode naturiste complementare

Preparatele fitoterapeutice pot ameliora în mod cert simptomele atât de neplăcute ale reumatismului. Efectele sunt potenţate dacă se completează acest tratament şi cu proceduri de balneo  şi electroterapie (în special prin folosirea aparatului Bioptron). Aceste tehnici pot fi aplicate fie în cadrul unor servicii de specialitate din policlinici sau spitale, fie în staţiuni balneoclimaterice, sub forma de bai cu iod (Govora), sulf (Călimăneţti, Căciulata, Cozia), clorură de sodiu (Techirghiol, Ocnele Mari, Slănic Prahova şi Slănic Moldova), cu ape radioactive (Herculane, Felix) etc. Din nămolul unor lacuri (Techirghiol, Amara) se prepară Pell-Amar-ul, unguent foarte util.

Remediile homeopatice pot şi ele da rezultate bune în unele cazuri. Se folosesc în acest scop Bryonia sau Rhus toxicodendron, a căror prescriere cade însă exclusiv în sarcina unui homeoterapeut. Şcoala medicală chineză tratează durerile articulare rebele la alte terapii prin şedinte de acupunctură şi presopunctură. Practicienii adepţi ai terapiilor asiatice pornesc de la concepţia după care suferinţele articulare în reumatism sunt datorate solicitării la care sunt acestea supuse şi rezistenţei ţesuturilor osteocartilaginoase şi musculo-capsulo-tendinoase.

Aromaterapia poate ocupa un loc important între procedurile naturiste de tratament în boala reumatica, datorita efectelor analgetice şi antiinflamatorii ale uleiurilor esenţiale conţinute în numeroase plante: busuioc, piper negru, eucalipt, molid, pin sau brad.

În completarea acestor terapii se pot adăuga şi altele, dovedite binefăcatoare în numeroase cazuri: masaje, kinetoterapie, împachetări cu nămol etc.

Alimentaţia în boala reumatismală

Câteva recomandări ale nutriţioniştilor ar fi bine să fie respectate de bolnavi. Cea mai bună alimentaţie ar fi cea predominant vegetariană (dar nu exclusiv). Se recomanda un consum crescut de fructe şi legume. Cele mai indicate sunt: merele, pepenii verzi, ceapa, cartofii, guliile, varza albă (crudă sau sub formă de suc), usturoiul, pătrunjelul, ţelina, seminţele de dovleac, floarea-soarelui, soia, morcovii.

Deoarece această dietă poate fi insuficientă calitativ şi cantitativ faţă de nevoile zilnice ale organismului de săruri minerale, vitamine, enzime, se recomandă consumarea de suplimente nutriţionale multivitaminice şi multiminerale, care se găsesc astăzi într-o gamă largă în comerţ.

În încheiere, pledăm pentru ideea ca bolnavii de reumatism să recurgă cu încredere la toate procedurile naturiste. Pe lângă faptul ca ajută extrem de mult, nu sunt niciodată dăunătoare dacă li se respectă indicaţiile.