Ienuparul ~ Proprietati, beneficii si remedii cu ienupar

Ienuparul, in latina Juniperus communis – este un arbore veșnic verde. Este un arbust conifer, rasinos, cu ace în loc de frunze. Fructele ienuparului, atunci când se coc, în al doilea sau al treilea an, sunt de un albastru spre negru. Popular, ienuparul se mai numeste anaperi, archiș, boabe de brad, bradisor, bradul ciumei, brazi pitici, butimoacă, cetină, feniar, ghimpăr, globurău, helimoacă, ialovăț, ienuper, inibahar, jinept, jip mic, jneapăn, molete, sinap, șolovăț, turtel.

Dacii ii spuneau turtrela. Din acesta a derivat mai tarziu numele de turtel, mentinut in unele localitati pana azi. Ienuparul se foloseste intern si extern, sub forma de ceai de ienupar, sirop, tinctura, ulei esential sau macerat.

Ienuparul – beneficii pentru sanatate

Ienuparului ii este caracteristica cifra 3. Respectiv: 3 frunze, trei galbule, 3 bractee, 3 seminte, 3 ani pentru a se maturiza si 3 organe asupra carora exercita actiune terapeutica – ficat, rinichi si articulatii.

Galbulele, impropriu numite fructe, si uneori frunzele, au utilizare terapeutica in medicina umana si veterinara. Principiile active actioneaza diuretic, sudorific, expectorant, antitusiv, antispastic, stomahic, eupeptic. Se utilizeaza ienuparul in special ca diuretic, antiseptic al cailor urinare si balsamic. Administrarea indelungata provoaca iritatii renale.

Ienuparul se recomanda celor care sufera de artroza, in afectiuni neuromusculoreumatice, in tendopatii, miogeloze. Sucul concentrat de ienupar se prescrie copiilor ca tonic, in angine si raceli. Spirtul de ienupar se foloseste ca frectie in reumatism.

Cura cu ienupar – Beneficii, recomandari si administrare

Cura cu ienupar se tine 23 de zile. Boabele de ienupar se consuma pe stomacul gol. Se mesteca usor, incet, astfel incat substantele sa se asimileze treptat. În prima zi se consumă 4 boabe de ienupar, în a doua zi 5. Se adauga cate o boaba in plus zilnic. După ce ajungem la 15 boabe pe zi in a 12-a zi, doza se scade cu cate o boaba. In cea de-a 23-a zi se va ajunge din nou la 4 boabe de ienupar.

Cura cu boabe de ienupar a relevat rezultate deosebit de favorabile în tratarea unui mare număr de afecţiuni:

• boli renale şi genitale (litiază renală, cistită cronică, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrită gonococică, prostatită, edeme renale, leucoree, dismenoree) datorită proprietatilor diuretice, antiseptice şi dezinfectante. Efectul vindecător creşte în cazul combinării fructelor de ienupar cu planta de coada-calului şi matase de porumb;
• boli pulmonare (bronsite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, T.B.C. pulmonar), ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice şi bronhodilatatoare;
• boli ale aparatului digestiv (afecţiuni gastrointestinale, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază), la care eficienţa tratamentelor este datorată proprietăţilor stomahice, gastrice, carminative, astringente, antispastice, aperitive, eupeptice şi tonice. Pentru a mări eficienţa se adaugă o linguriţă de pulbere de creţişoară şi coada-racului, care sunt puternic astringente şi absorbante;
• tulburări nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate);
• dereglari cardiovasculare (hipertensiune arteriala, ateroscleroza, bradicardie). In acest caz, ienuparul actioneaza ca hipotensiv şi depurativ la nivelul sangelui;
• boli reumatismale cu acţiuni în spondiloză, lumbago, artroză şi gută;
• afecţiunile metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulită, dereglări hormonale, inclusiv reţinere de apă în ţesuturi);
• în bolile canceroase, curele cu boabe de ienupăr, repetate de 2-3 ori pe an, cu pauze de 7 zile între ele, acţionează, cu rol adjuvant. Se recomanda cura în combaterea limfomului malign Hodgkin, în cancere genitale, pulmonare şi dermatice. Are efecte stimulatoare asupra sistemului imunitar !

Cura cu miere de ienupar

Se poate tine cura cu boabe de ienupar macerate in miere de albine cu lamaie! Se consuma cate o lingurita de miere in care s-au macerat boabele de ienupar dimineata, pe stomacul gol si inainte de pranz. Jumatate de ora dupa ce se ia mierea de ienupar nu se mananca.

Mierea de ienupar se poate prepara si prin amestecarea mierii cu tinctura de ienupar.

Ceai de ienupar ca tratament in uzul intern

Pentru tratarea bronsitelor cronice, enteritelor si enterocolitelor, se prepara:

• infuzie din 2 lingurite de frunze de ienupar. Peste acestea se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara si se beau cate 4 linguri pe zi.

Ca adjuvant pentru tratarea diabetului, acneei, eczemelor, se foloseste:

• infuzie din 1 lingurita galbule uscate la o ceasca de apa in clocot. Se lasa acoperita 15-20 de minute. Se strecoara. Cantitatea se bea in mai multe reprize, in timpul unei zile.

Pentru tratarea litiazei vezicale, afectiunilor pectorale, reumatismului, se recomanda:

• infuzie din 2 lingurite de boabe de ienupar uscate. Peste boabe se toarna o ceasca de apa in clocot. Se acopera si se lasa 15-20 de minute. Se strecoara. Se iau 4 linguri pe zi la intervale egale de timp.

Pentru tratarea hepatitei epidemice, se face:

• infuzie sau decoct din 2 lingurite mladite tinere maruntite la o cana (200 ml) de apa. Se bea intr-o zi, cate o lingura din ora in ora.

Pentru usurarea activitatii digestive prin excitarea sucurilor gastrointestinale, se bea:

• decoct cu 5-10 galbule la jumatate de litru de apa. Cantitatea se bea in cursul unei zile.
• infuzie din 2 lingurite galbule la cana. Se beau 2-3 cani pe zi, inainte de mese.

Pentru tratarea edemelor renale, edemelor cirotice, edemelor cardio-renale, se administreaza:

• decoct diluat din 10-20 de galbule la 1 l de apa. Se beau 2 cani pe zi.
• ceai de ienupar concentrat din 2 linguri boabe la cana. Se iau 3-4 linguri pe zi, cu actiune antiseptica.

Pentru tratarea gutei, se prepara:

• decoct slab de ienupar din 10-20 de galbule la 1 l de apa. Se beau 2-3 cani pe zi
• infuzie de ienupar concentrata cu 3-4 boabe de ienupar la o cana. Se iau 3-4 linguri pe zi.

Pentru tratarea hidropiziei (acumularea de lichid in tesuturile si seroasele organismului), se face:

• infuzie de ienupar din 1 lingurita boabe la cana. Se bea in mai multe reprize in cursul unei zile.

Pentru activarea eliminarii din organism a produselor de dezasimilatie toxica prin diureza si transpiratie, se foloseste:

• decoct diluat cu 10-20 de boabe de ienupar la 1 l de apa. Cantitatea se bea in cursul unei zile. Se recomanda in cure de primavara.

Pentru tratarea gripei, guturaiului, ca adjuvant, folosim:

• infuzie din jumatate de lingurita de boabe de ienupar la cana. Se beau 2 cani de ceai de ienupar pe zi.

Pentru tratarea hepatitei cronice persistente, hepatitei medicamentoase si toxice, insuficientei hepatice, hepatitei cu citomgalovirus, steatozei hepatice, cirozei hepatice la alcoolici, hipertensiunii portale cu ascita initiala, varicelor esofagiene si gastrice, diabetului zaharat, hipercolesterolimiei, tulburarilor dispeptice, sindromului hepato-renal, glomerulonefritei, insuficientei renale cu retentie hidrica, pielonefritei cronice, nefrozei lipoide, obezitatii cu hepatopatie steatorica, cistitei recidivante, congestiei prostatice cronice, congestiei renale cronice, gutei, artritismului, poliartritei cronice evolutive, dismenoreei si leucoreei, arteriosclerozei, virozei recidivante persistente, mastitei si mastopatiei fibrochistice:

• macerat de mladite proaspete de ienupar in solutie hidroglicero-alcoolica 1 DH. Se iau 30-50 de picaturi, de 3 ori pe zi.

Ienuparul in tratamentul extern

Pentru tratarea reumatismului, ca adjuvant:

• decoct cu 100 g boabe de ienupar la 1 l de apa. Decoctul de ienupar se adauga in apa de baie.

Pentru tratarea nevralgiilor:

• se fac frictiuni cu ulei de ienupar (solutie 1% in alcool) extras din boabe.

Pentru tratarea reumatismului

• tinctura de ienupar din 10 g boabe uscate la 100 ml alcool concentrat. Se fac frictiuni pe locurile dureroase. Tinctura de ienupar poate fi folosita la prepararea unui unguent folosit in acelasi scop.

Pentru traterea reumatismului, gutei, pentru stimularea circulatiei periferice:

• baie in apa cu temperatura de 37 grade la care se adauga aproximativ 10 l soluti de ienupar. Solutia se obtine prin fierberea a 3 kg de ramuri si 200 g boabe de ienupar la 10 l de apa.

Pentru tratarea gripei, guturaiului, tusei:

• inhalatie cu aburi de ceai de ienupar, preparat din 2 lingurite de boabe la o cana de apa.
• inhalatie cu cateva picaturi de ulei de ienupar intr-un vas cu apa fierbinte. Se inhaleaza profund.

Părţi folosite: fructele şi crenguţele tinere

Ienuparul – Contraindicatii și posibile efecte adverse

Cura cu ienupar nu se prescrie in nefrita acuta si cronica, in nefroza, deoarece provoaca hematurie si chiar hemoragii intestinale.

Atentie!! Nici un preparat de ienupar nu se administreaza mai mult de 6 saptamani!

Ienupărul este contraindicat în următoarele cazuri:

Femeile însărcinate şi persoanele cu rinichii slăbiţi nu ar trebui să consume boabe de ienupăr! Intern, orice tratament cu aceasta planta poate actiona ca abortiv, prin provocare de contractii uterine.

Ienupărul poate scădea nivelul de zahăr din sânge. Persoanele care suferă de diabet trebuie să monitorizeze cu atenție nivelul de zahăr din sânge după ce consumă ienupăr.

Ienupărul poate irita tractul digestiv și poate provoca greață, vărsături, crampe abdominale sau diaree.

Ienupărul poate reduce tensiunea arterială. Persoanele care suferă de hipertensiune arterială trebuie să discute cu medicul înainte de a consuma ienupăr.

Ienupărul poate crește riscul de sângerare. Persoanele care urmează să fie supuse unei intervenții chirurgicale trebuie să întrerupă consumul de ienupăr cu cel puțin două săptămâni înainte de operație.

Efecte adverse ale consumului de ienupăr

Consumul de ienupăr poate provoca următoarele efecte adverse:

• Greață, vărsături, crampe abdominale sau diaree – Acestea sunt cele mai frecvente efecte adverse ale consumului de ienupăr. Ele sunt cauzate de proprietățile diuretice ale plantei.
• Reacții alergice – Ienupărul poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la plante din familia coniferelor. Aceste reacții pot include erupții cutanate, mâncărime, dificultăți de respirație sau chiar anafilaxie.
• Alte efecte adverse – Ienupărul poate provoca, de asemenea, o serie de alte efecte adverse, inclusiv:
  • Dureri de cap
  • Tulburări de somn
  • Iritabilitate
  • Aritmie cardiacă
  • Vedere încețoșată
  • Durere sau umflături la nivelul ochilor

Utilizări magice ale ienuparului

Ienuparul ofera probabil una dintre cele mai vechi tipuri de tămâie folosite de vrăjitoarele mediteraneene. Fructele sale erau folosite cu cimbru de către druizi. Erau arse pentru viziuni. Ienuparul crescut pe lângă uşă sau poartă descurajează hoţii. Boabele mature de ienupăr pot fi înşirate în casă pentru a atrage iubire.

Bărbaţii folosesc fructele de ienupăr pentru a-şi creşte potenţa.

Ienuparul se arde ca şi tămâia. Astfel este folosit pentru: exorcism, protecţie, vindecare, dragoste. Uleiul esenţial de ienupăr este util pentru protecţie, purificare şi în amestecurile de vindecare.

Aromoterapie cu ienupar

Uleiul esenţial de ienupăr se foloseşte pentru acnee, dermatită, eczeme, căderea părului, hemoroizi, plăgi, tonic pentru tenul gras, acumulare de toxine, ateroscleroză, celulită, gută, obezitate, reumatism, răceală, gripă, infecţii, anxietate, tensiune nervoasă, condiţii legate de stres.

Ienuparul – Calităţi cheie: afrodisiac, purificator, depurativ, tonic, restaurativ, efect de compensare, de protecţie.

Surse:

• Universul plantelor – prof. dr. Constantin Parvu
• Fructele de ienupar – Plantele vrajitoarelor, potiuni si vraji