Anghinarea ~ Cultivare, proprietati, beneficii si remedii

Anghinarea – Cynara scolymus (Fam. Compositae) este o planta medicinala erbacee perena. In cultura se comporta ca anuala, bianuala, trianuala. Este o planta legumicola melifera, originara din regiunea Marii Mediterane si nordul Africii. Este cultivata pe suprafete mari in Italia, Franta, S.U.A., Argentina. In Romania se cultiva doar in judetele din sudul tarii.

Cynara scolymus – Etimologia denumirii

Cynara ar deriva de la cuvântul latin cinis,-eris = cenuşă, după obiceiul de a folosi acest produs ca îngrăşământ la cultura plantelor.

Altă variantă ar fi că cuvântul cynara ar deriva de la grecescul Kion = câine, deoarece, foliolele involucrate ale acestei plante sunt dure şi seamănă cu dinţii câinelui, iar cuvântul scoly-mus are la origine cuvântul grecesc skolosa = spin, planta fiind foarte spinoasă.

Cercetările mai recente ajung însă la concluzia că numele de Cynara este numele insulei Kinara din Marea Egee, unde această plantă creşte spontan şi din abundenţă, iar cel de Scolymus de la grecescul scolymos, adică plante cu capitul floral ce se mănâncă.

Anghinarea – Descriere

La noi se găseşte numai în cultură. În primul an, planta dă naştere la o rozetă de frunze bazilare, iar în al doilea an la o tulpină viguroasă, ramificată la partea superioară, înaltă până la 2 m, acoperită cu numeroşi peri albi-cenuşii.

Frunzele sunt mari, de obicei spinoase, adânc divizate, de culoare verde, albicioasă pe faţa superioară şi alb-cenuşie pe cea inferioară, acoperită cu numeroşi peri. Florile, de culoare roşie-violacee sunt dispuse în vârful fiecărei ramuri în capitule mari, globuloase, acoperite de solzi groşi, cărnoşi la bază.

Anghinarea ~ Cultivarea, ingrijirea si protejarea in timpul iernii

Este o planta sensibila la temperaturi scazute. Anghinarea nu rezista sub 0 grade. Pentru protejare, se acopera anghinarea pe timp de iarna cu paie, frunze, sau se musuroieste. Este pretentioasa la umiditate. Pe timp de seceta se iriga. Are nevoie de un consum mare de substante nutritive. Are o radacina puternica care patrunde adanc in sol, de aceea anghinarea prefera soluri nisipoase, bine structurate, profunde, bogate in humus, suficient de umede, insa nu in exces.

Provenind din zona mediterana, anghinarea este pretentioasa fata de temperatura si lumina. Din acest motiv, culturile se vor amplasa in zonele din sud si sud-vestul tarii.

Anghinarea se seamana primavara catre sfarsitul lunii aprilie si durata se poate prelungi in anii cu desprimavarare tarzie pana la sfarsitul primei decade a lunii mai. Se planteaza in randuri la distanta de 70 cm. Adancimea de semanat se recomanda a fi de 3-5 cm.

Cand plantele au 2-3 frunze, se face rarirea. Se lasa o distanta de 20-25 cm intre plante pe rand.

Recoltare – cand se culeg frunzele de anghinare

În scopuri medicinale se utilizează numai frunzele (Folyum Cynarae), recoltate când sunt complet dezvoltate, fără însă a fi îmbătrânite şi sunt uscate imediat. Este recomandat ca frunzele de anghinare sa fie culese inainte de inflorire. Nu au miros caracteristic, dar au un puternic gust amar.

Recoltarea frunzelor de anghinare se face de 3-4 ori in perioada de vegetatie. Momentul recoltarii este dat de ajungerea frunzelor la maturitate. Aceasta faza se apreciaza dupa marimea frunzelor si culoarea, care trebuie sa fie verde inchis.

Frunzele se recolteaza cu ajutorul secerii. Acestea se pun in cosuri si se transporta cat mai repede in vederea prelucrarii sau uscarii. La fiecare recolta se mentin frunzele tinere din mijlocul tufei.

Anghinarea in alimentatie

Receptaculul inflorescentei si baza bracteelor se consuma in diverse preparate culinare. Uneori se consuma si nervura principla a frunzelor etiolate. In unele tari precum Italia si Franta, ocupa un loc foarte important in consumulde hrana.

Calatidiile se recolteaza in iunie-iulie prin taierea tulpinii florale la 10 cm distanta de inflorescenta. Se obtin 8-10 mii de bucati la hectar.

Receptaculul inflorescentei si baza bracteelor sunt flosite in industria conservelor de legume.

Cum sa adaugi anghinarea in dieta ta

Pregatirea si prepararea anghinarei nu este chiar atat de intimidanta pe cat pare. Anghinarea poate fi preparata la aburi, fiarta, la gratar, prajita sau in sote-uri. Pot fi de asemenea umplute sau mancata pe paine, cu un adaos de condimente pentru un plus de aroma.

Cel mai popular mod de a gati anghinarea este la aburi si dureaza de obicei 20-40 de minute, in functie de dimensiune. Anghinarea poate fi gatita si la cupptor, timp de 40 de minute la 180 de grade. Retine ca atat frunzele cat si inima inflorescentei pot fi consumate.

Din moment ce sunt gatite, frunzele exterioare pot fi scoase si bagate intr-un sos. Partea comestibila de pe aceste frunzulite se indeparteaza cu usurinta cu ajutorul dintilor.

Dupa ce frunzele sunt indepartate, se indeparteaza partea exterioara pentru a ajunge la inima. Aceasta se scoate si se mananca in salate, pe pizza sau in alte preparate.

Anghinarea ~ Calitati terapeutice, proprietati si principii

Principii active: cinarina, acid clorogenic, derivaţi fla-vonici (cinarozida şi scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), polifenoli, oxidaze, inulina, glicozidele A şi B, mucilagii, tanoizi, zaharuri, acid malic, lactic, gliceric, derivaţi triterpenici, săruri de potasiu şi magneziu.

Principiile active din planta au rol decongestiv renal, diuretic, coleretic, colagog, antimicrobian, hipocolesterolemiant, adjuvant in hipertensiune arteriala.

Anghinarea ~ Acţiune farmacologică:

• continutul sangelui in colesterol scade ca urmare a metabolizarii lui in ficat;
• regenereaza celulele hepatice;
• mareste pofta de mancare;
• intareste functia antitoxica a ficatului;
• creste debitul urinar fara a afecta compozitia chimica a urinei;
• tratarea diferitelor forme de icter cu anghinare determina disparitia rapida a sarurilor si pigmentilor biliari din urina, materiile fecale revin la culoarea normala, iar pielea se decoloreaza.

Întrebuinţări. Ca diuretic şi coleretic, se foloseste anghinarea în toate formele de insuficienţă hepatică, renală şi cardiacă, în nefrite acute şi cronice. Acţiunea coleretică (de stimulare a secreţiei biliare a ficatului) este datorată cinarinei şi polifenolilor.

Se utilizează anghinarea în disfuncţii hepato-biliare, în special în insuficienţă biliară, în angiocolite, în obstrucţii parţiale ale hepato-coledocului.

Se mai recomandă în:

• colecistite acute şi cronice;
• constipaţie;
• vărsături (vomă);
• enterită;
• colită;
• hemoroizi;
• hepatita cronica;
• fermentaţii intestinale, angină pectorală;
• ateroscleroză;
• diabet, prin scăderea zahărului din sânge, datorită unor oxidaze;
• prurit (mâncărime) şi urticarie, prin eliminarea de toxine.

Anghinarea in remediile interne ~ Preparare şi utilizare

Ca diuretic şi coleretic în toate formele de insuficienţă hepatică, renală şi cardiacă, ca şi în nefrite acute şi cronice, in agiocolite, constipatii, hemoroizi, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, se foloseşte astfel : sub formă de infuzie în proporţie de 0,5-1% — o lingură de frunze se introduce în 500 ml apă clocotită. Se lasă în repaus 20-30 minute, iar după filtrare se bea o parte dimineaţa pe stomacul gol, iar restul în cursul zilei cu o jumătate de oră înaintea meselor principiile.

O altă formulă cu anghinare : 2 linguriţe frunze mărunţite la 300 ml apă clocotită, se infuzează 15—20 minute. După 10 zile se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după încă 10 zile, 5 linguriţe la 300 ml apă clocotită. Administrare : o parte din ceai (2—3 înghiţituri) se bea dimineaţa pe stomacul gol, după care bolnavul va sta întins pe partea dreaptă timp de 20—30 minute. Restul conţinutului va fi băut încet, înghiţitură cu înghiţitură în cursul aceleiaşi zile, cu 30 minute înaintea meselor principale. Cura este de 30 zile. După o pauză de o lună, cura se poate relua.

Pentru scaderea colesterolului din sange, pentru tratarea dischineziei biliare, ca adjuvant in ateroscleroza si in tratarea hipertensiunii, se prepara o infuzie din 1 lingura planta uscata maruntita la jumatate litru de apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 15-20 de minute. Se strecoara si se bea ceaiul de anghinare dimineata pe stomacul gol. Se sta culcat pe partea dreapta 30 de minute. Tratamentul cu ceai de anghinare se mai aplica in cadrul aceleiasi zile cu jumatate de ora inainte de mesele principale.

Anghinarea ~ Contraindicaţii si posibile efecte adverse

Anghinarea se evita in afecţiuni acute renale şi hepatobiliare.

La unele persoane, anghinarea poate provoca reactii adverse: gaze, diaree, stomac suparat. De asemenea, anghinarea pate provoca reactii alergice. Persoanele cu cel mai mare risc de predispoziti la aceste alergii sunt cele care au alergii la galbenele, margarete, crizanteme sau alte plante similare, in special la cele din familia Asteraceae/Compositae.

Anghinarea ar putea inrautati reactiile cauzate de calculii biliari prin creșterea fluxului biliar.

Notă. Nu se supradozează, întrucât provoacă colici hepato-biliare.

Bibliografie:

• Universul plantelor – prof. dr. Constantin Parvu, 2006;
• Index Fitoterapeutic, 1986 – Em. Grigorescu, I. Ciulei, Ursula Stanescu;
• Tehnologii – Cadru pentru cultura plantelor medicinale si aromatice – trustul Plafar Bucuresti, 1986;
• Plantele medicinale – Tezaur natural in terapeutica – Stefan Mocanu,Dumitru Raducanu, 1986.