Levantica, alături de multe alte plante aromatice, este un membru al parfumatei familii a mentei. Lavanda este o plantă perenă, cu o creştere subarbustivă, datorată tulpinii rigide şi mult ramificate, cu aspect globulos. Pe măsură ce avansează în vârstă, tulpina şi baza ramurilor se lemnifică, căpătând culoare brună-cenuşie şi se exfoliază ca la arbori. Ramificaţiile, care poartă în vârf spice de flori albastre-liliachii, cresc lungi de 25—30 cm. Ele sunt de culoare verde-cenuşie şi au frunze numai în partea inferioară. Acestea sunt liniar lanceolate, opuse şi au o culoare verde-albăstruie, pastelată, datorită perişorilor fini, cenuşii-albicioşi, care le acoperă.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
LEVANTICA (Lavandula vera, L. spica, L. angustifolia)
Levantica înfloreşte în iunie-iulie, vreme în care plantaţia este numai zumzet de albine. Se spune că mierea de lavandă este de o rară delicateţe, fin şi extrem de plăcut aromată. Fructele sunt mici nucule, grupate câte 4 la baza caliciului persistent, care le închide în interiorul său după căderea florilor. Nedeschizîndu-se pentru a elibera seminţele, când se coc pot fi utilizate pentru înmulţire. Seminţele de lavanda sunt mici, cafenii, lucioase, oval-alungite. Ele prezintă la unul din capete un punct alb, corespunzând hilului (un fel de buric al fructului). Într-un gram intră aproximativ 950 bucăţi. Facultatea lor germinativă durează 5 ani.
Frecvent se înmulţeşte levantica şi prin despărţirea tufelor sau butaşi. Acest lucru se practica mai ales când lavanda este destinată înfiinţării unei plantaţii pe teren mai neprielnic, situat pe pante, cu scopul de a-l fixa mai bine, rol care-i revine adesea. Este nepretenţioasă, dezvoltându-se şi pe solurile cele mai sărace, cu condiţia să fie bine însorite, uşoare şi calcaroase. Nu manifestă cerinţe mari nici faţă de umezeală. Cu cât beneficiază de mai multă lumină şi de vreme uscată, cu atît adună in frunze şi flori mai multe uleiuri eterice.
Lavanda este si astăzi cunoscută şi folosită mai cu seamă în industria cosmeticelor pentru parfumarea apei de toaletă şi a săpunurilor. Aproape nu există parfum în componenţa căruia să nu intre uleiul de lavandă, alături de esenţa de trandafiri. În multe ţări din jurul Mediteranei,
levantica este cultivată pe suprafeţe mari pentru extragerea preţiosului ulei.
In sudul Franţei la porţile fermelor, ca reclamă şi pentru vânzare, există adesea baloane de sticlă pântecoase pline cu o licoare de culoare indigo cu reflexe de ametist. De altfel, din mireasma neasemuită şi ameţitoare care la amiază se înalţă în valuri din ierburile încinse de soare în Provenţa, pe coastele dalmate, pe colinele greceşti sau în poienile din Caucaz, ca şi pe ţărmurile Maghrebului (Tunisia, Algeria, Maroc), se percepe delicatul clar pătrunzătorul parfum al levanticai. Plăcut oamenilor, dar nu şi moliilor, acest parfum mai are şi rolul, împreună cu cel al florilor de sulfină, de a conferi rufăriei adierea agreabilă de curăţenie şi prospeţime şi de a îndepărta vătămătorii fluturi.
Ceaiul de lavanda este renumit pentru efectul său tonic, calmant, răcoritor, motiv pentru care este recomandat în migrene, cefalee, stări de anxietate, reumatism şi chiar în boli de rinichi şi ficat sau pentru a combate balonările. Pentru a-l face şi mai plăcut se pot adăuga câteva flori de salcâm sau iasomie şi o rămurică de busuioc.
Florile de lavanda folosite in retete
Oţetul parfumat cu flori de levantica dă salatelor un parfum deosebit şi poate fi utilizat şi pentru frecţii în caz de răceală, gripă sau stări febrile. Un oţet aromatic deosebit se obţine dacă, pe lângă levantica, se mai folosesc şi alte plante. Astfel, la 1 litru oţet de vin se pun o mână de frunze de mentă, salvie şi cimbrişor, se adaugă flori de levantica, petale de trandafir şi câteva boabe zdrobite de ienupăr (Juniperus communis). Se lasă să macereze 7 zile, se strecoară, plantele se storc şi se completează până la 1 litru cu oţet. Dacă urmează să se folosească pentru salate se completează cu apă în care s-au dizolvat 5 linguriţe zahăr şi 2 linguriţe sare.
Dar pe lângă aceste întrebuinţări clasice, levantica poate figura cu cinste în preparate care fac din ea un oaspete dorit şi în arta culinară. De multă vreme sunt cunoscute lichiorurile, băuturile răcoritoare şi jeleurile aromatizate cu levantica. Datorită aromei sale deosebite se recomandă singură pentru parfumarea dulciurilor de casă şi cofetărie : bomboane, dulceţuri, prăjituri şi tot felul de produse de patiserie.
Pe această bază o prezentăm şi noi în următoarele reţete :
Uscăţele cu lavanda
Ingrediente : 3 ouă, l/2 ceaşcă lapte, 4 linguri ulei, 1 linguriţă flori de lavanda, 2 ceşti făină, 1 pachet praf de copt, 1/2 linguriţă sare, 1/2 ceaşcă zahăr.
Preparare. Se separă albuşurile de gălbenuşuri şi se bat spumă. Gălbenuşurile se freacă cu zahărul şi sarea până se deschid la culoare. Peste ele se adaugă laptele în care s-au infuzat florile de levantica (strecurat). Se adaugă şi uleiul şi se bat bine cu telul. Se presară câte puţină făină amestecată cu praful de copt şi se amestecă bine. Se încorporează uşor albuşurile. Compoziţia se coace în forme mici de tartă. Rezultă aproximativ 6 bucăţi.
Crema de lavanda
Ingrediente : 300 ml lapte, 3 gălbenuşuri, 125 g zahăr, 1 linguriţă flori de lavanda, 50 g făină, 1/4 linguriţă sare.
Preparare. Se infuzează levantica în laptele fierbinte, apoi se strecoară. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul şi sarea. Se adaugă făina şi apoi laptele fierbinte. Se pune pe foc şi se dau câteva clocote, până se îngroaşe, amestecând tot timpul.
Această cremă se poate servi ca atare, cu biscuiţi sau fursecuri sau poate fi folosită ca garnitură la alte prăjituri, de exemplu la budinci. Se mai poate întrebuinţa ca umplutură pentru chou-â-la-creme, ecleruri, dacă în compoziţia ei se introduc 6 albuşuri bătute spumă.
Îngheţata cu levantica
Ingrediente: 2 ouă, 100 g zahăr, 1 ceaşcă lapte, 1 linguriţă flori de levantica, 100 g frişcă de casa (facultativ).
Preparare. Gălbenuşurile se freacă cu zahărul, în laptele fierbinte se infuzează florile de levantica, se adaugă treptat la gălbenuşuri amestecând. Se fierbe. Se răceşte. Se adaugă albuşurile spumă şi frişca, se pune în formă şi se ţine la frigider.
Ciocolată de casă cu levantica
Ingrediente : 500 g zahăr, 50 g cacao, 1/2 pachet lapte praf, 1 pachet unt, 1 linguriţă flori de levantica, 1 ceaşcă apă.
Preparare. Zahărul se amestecă bine cu cacao. Se adaugă apa în care s-au infuzat florile de levantica. Se fierbe până se leagă siropul. În siropul cald se încorporează untul, apoi laptele praf. Se toarnă într-o tavă unsă cu unt şi se lasă să se răcească. Se taie în bucăţi.
Cockteil de oua cu levantica
Ingrediente : 300 g zahăr, 1/2 l lapte fiert în care s-a infuzat 1 linguriţă flori de levantica şi 1/2 linguriţă frunze de levantica, 1/2 l alcool, 5 gălbenuşuri.
Preparare. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul, se adaugă laptele răcit şi se amestecă bine. Se adaugă alcoolul. Se lasă să macereze câteva zile în frigider.
Lasă un răspuns