Porumbele – Beneficii, proprietăți + 3 rețete cu porumbe

Ascultă acest articol:

Fructele de porumbe sunt astringente, motiv pentru care se culeg și ideal se consumă după primul îngheț. Porumbele pot fi mâncate proaspete sau în diverse preparate. Porumbarul, în latină prunus spinosa, este un arbust spinos, o rudă sălbatică a prunului. Originar din Europa, Asia de Vest, Nord-Vest și Africa, este un arbust medicinal.

Porumbarul (Prunus spinosa) – este cunoscut ca și Mama Pădurii sau Copacul dorințelor. Acest copac are frunze mici, zimțate și ovale pe ramuri întunecate la culoare și spinoase. Din frunzele porumbarului se poate face apă de gură. Fructele sunt astringente și din ele se poate prepara un gin de prune sălbatice. În mod tradițional, lemnul de porumbar a fost folosit pentru a face ciomage.

Popular, porumbarul se mai numește și coțobrei, curcudel, porombrel, scorobar, spinul-cerbului, spin sconunbar, țârn. Dacii îi spuneau colcodela, care a derivat cu timpul în corcodel, curcudel, nume care există și astăzi în diferite județe din țară.

Florile și fructele acestui arbust pot fi folosite în scopuri medicinale. Ele au proprietăți astringente, antioxidante, diaforetice (induc transpirația), depurative (eliminarea impurităților), febrifuge (reduc febra), laxative, stomahice și diuretice. Florile sunt albe și apar înaintea frunzelor. Fructele sunt de un albastru spre negru.

Sucul din fructele necoapte este utilizat în spălătorii. Seva din scoarța de porumbar este folosită pentru a face cerneala. Mai mult de atât, ramurile porumbarului pot fi împletite și se pot crea forme interesante cu ajutorul lor. Ele sunt adesea folosite pentru a face bastoane. Lemnul este foarte bun pentru foc deoarece arde încet și nu face mult fum.

Recoltare – Când se culeg porumbele

Pentru a avea parte de cele mai bune arome, așteaptă ca fructele să fie bine coapte înainte de a le culege. Culoarea trebuie să fie de un purpuriu închis și fructele ar trebui să fie moi când le strângi ușor între degete. Este un semn bun dacă au început deja să cadă natural.

Dacă le culegi pentru prepararea ginului care se consumă în mod tradițional în perioada sărbătorilor de iarnă, așteaptă primele înghețuri. Cu toate acestea, cu noile tehnologii le putem culege mult mai devreme. Dacă sunt coapte, le culegem și le băgăm în congelator pentru a mima înghețul natural. Înghețul înmoaie pielița, așa că sucul fructelor va ieși mult mai ușor, aromatizând ginul, lichiorul, vinul sau dulceața de porumbe.

Pentru ce sunt bune porumbele ~ Utilizări și proprietăți

Porumbele pot fi folosite pentru a face gem, marmeladă, jeleu, sirop, vin, țuica, lichior, oțet aromat și alte preparate. Fiind destul de astringente la gust, prea puține sunt persoanele care le consumă crude. Consumate după îngheț, au un gust asemănător cu prunele uscate, doar ca sunt puțin mai acrișoare. Ele pot fi consumate foarte bine după ce sunt înghețate, deoarece îngețul descompune unele zaharuri. Se pot conserva foarte bine la congelator sau în miere de albine. Fructele se adaugă în unele zone în murături pentru o mai bună conservare a acestora și pentru culoarea minunată pe care le-o oferă.

Porumbele uscate și frunzele acestei plante pot fi folosite pentru a face ceai de plante. În mod similar, florile de porumbar sunt comestibile și pot fi zaharisite sau cristalizate. Pentru iarnă, fructele se usucă.

Porumbele sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, în afectiuni ale inimii ( citește despre tătăneasa ) și pentru stimularea digestiei.

Porumbarul cu porumbe – 7 beneficii pentru sănătate

Beneficiile consumului de fructe ale porumbarului pot fi observate în urma unui consum regulat. Preparatele porumbarului pot fi consumate în cure.

Porumbele acționează ca un detoxifiant al sângelui

Florile, frunzele, scoarța de porumbar și fructele au proprietăți depurative. Cu alte cuvinte, ajută la purificarea sângelui și la detoxifiere prin îndepărtarea impurităților din fluidele corpului. Florile de porumbar în special, sunt bogate în rutin și quercitin, care ajută la purificarea sângelui. Ceaiul preparat la rece din flori de porumbar previn guta și reumatismul.

Porumbele îmbunătățesc digestia

Porumbele îmbunătățesc digestia , ameliorează constipația, vindecă dispepsiile, reduc balonarea și ameliorează simptomele de diaree, mai ales la copii.

Ceaiul pregătit din 2 lingurițe de flori de porumbar uscate, la o cană de apă, stimulează apetitul. Consumul de gem de porumbe sau marmelada tratează indigestiile.

Tratează rinichii și probleme ale vezicii urinare cu porumbe

Florile de porumbar și fructele pot fi folosite pentru a scăpa de retenția de lichide, pentru a trata pietrele la rinichi și alte probleme renale, datorită proprietăților lor diuretice. În plus, planta este utilă pentru gestionarea spasmelor vezicii urinare. Mai mult, este utilizată în calmarea crampelor stomacale și a durerilor nervoase.

Porumbele reduc inflamația la nivelul gurii și a faringelui

Această plantă a fost aprobată pentru utilizarea ei în scăparea de inflamații ușoare a gurii și a mucoasei faringiene.

Atunci când apar dureri în gât, se face gargară cu suc proaspăt de porumbe. Mai mult, se poate prepara o infuzie din frunze de porumbar pentru a vindeca amigdalele inflamate. Pentru a prepara această infuzie, se fierb aproximativ 4 frunze de porumbar la 500 ml de apă timp de 10 minute. Soluția obținută se strecoară și se face gargară de 2-3 ori pe zi.

Se poate prepara și un sirop din flori de porumbar prin adăugarea a 450 g de zahăr, la 2 pumni de flori de porumbar, la 4,5 l de apă clocotită. Când se răcește, se depozitează siropul în sticle sterilizate. Acesta poate fi amestecat cu apă caldă și folosit ca o gargară pentru tratarea amigdalitei și a laringitei. Acest sirop poate fi consumat și cu iaurt sau în diverse dulciuri.

Tratează tulburările respiratorii cu porumbar

Preparatele care conțin flori de porumbar sunt considerate utile în tratamentul bolilor tractului respirator. Datorită proprietăților expectorante, florile pot luptă cu raceala și tusea. Un decoct preparat din scoarța de porumbar, poate fi consumat pentru reducerea febrei.

Porumbele funcționează ca un remediu excelent pentru frumusețe

Pulpa fructelor bine maturate poate fi combinată cu alte ingrediente pentru a obține măști astringente pentru a spori frumusețea și sănătatea pielii.

În plus, poți aplica extract de porumbar pe piele pentru a-i menține elasticitatea și tinerețea pielii, deoarece este bogat în vitamina C și taninuri. Prin aplicarea de ulei de porumbar, se poate preveni apariția vergeturilor.

Preparatele porumbarului ameliorează oboseala și epuizarea generală

Apa infuzată cu pulbere de coajă de porumbar are un efect calmant asupra nervilor. De asemenea, ajută la ameliorarea oboselii și crește vitalitatea organismului. Extractul de porumbar amestecat cu ceai sau cu apă este, de asemenea, util în acest sens.

Atunci când apar probleme de insomnie, lipsă de interes sau bufeuri din cauza menopauzei, se infuzează o linguriță de flori uscate de porumbar la o cană de apă clocotită, timp de 5 minute. Se strecoară și se consumă acest tonic atunci când se răcește.

Alte tratamente naturale cu flori de porumbar și porumbe ~ Beneficii și recomandări

Infuzia se prepară dintr-o linguriță de flori la 250 ml apă clocotită – se beau 2-3 căni pe zi. Decoctul de porumbar se prepară dintr-o linguriță de fructe în 250 ml de apă rece – se fierbe circa 20 de minute și se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

1. intern se utilizează decoctul de flori de porumbar pentru acțiunea ușor laxativă, diuretică și sedativă, de calmant, în special în cazul hipertensiunii arteriale. Datorită proprietăților astringente, fructele se folosesc ca și tonifiant al stomacului și în combaterea diareei.  Datorită proprietăților diuretice și antiseptice, ajută în diskinezii biliare și în diferite boli de rinichi și vezică. Porumbarul se recomandă ca dezintoxicant în urenie, gută și artrită. Ceaiul de flori și fructe (porumbe) se utilizează în tratarea tusei convulsive.
2. extern: mustul de fructe proaspete se folosește pentru oprirea scurgerii sângelui din nas.

Pentru tratarea diareei, calmarea nervilor, ca tonic stomahic, se prepară vin de porumbe din 300 g fructe zdrobite. Peste fructe se toarnă 1 l de must. Se lasă la fermentat, apoi se trage în sticle și se astupă cu dop. Se bea zilnic câte un păhărel.

Pentru tratarea diareei, stimularea digestiei prin excitarea sucurilor gastrointestinale, în afecțiuni ale aparatului cardiovascular, infecții ale aparatului urinar, gută cu stimularea diurezei (cu eliminare de acid uric, creatinină), tuse convulsivă (vezi ceaiuri pentru tuse) și spastică, se face un decoct de porumbe. Se adaugă 1 linguriță de fructe la 250 ml de apă. Se fierb fructele 20 de minute. Se strecoară ceaiul de porumbe obținut. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.

Pentru tratarea celor care au urmări ale pneumoniilor, pentru inapetență la copii, sindrom neuroastenic și astenie generală, stări depresive, disarmonii de creștere la copii, stază metabolică, tendință de edeme cardiace și renale, mici sindroame cardio-renale, bronșite cronice, edeme asociate cu cardiopatii, colici abdominale, meteorism abdominal, nevralgii ciliare și oculare după eforturi, dureri nevralgice cu crampe, dureri ale vezicii, astenie de primăvară, stări de epuizare generală, stări de slăbiciune date de poluarea atmosferică, depurativ al sângelui, pentru revitalizarea tuturor funcțiilor cutanate, retracția cicatricelor, se consumă macerat din muguri proaspeți de porumbar în soluție hidroglicero-alcoolică. Se iau 30-50 de picături de 1-3 ori pe zi. Acest macerat se poate asocia cu alte macerate.

Retete cu porumbe

În anotimpul rece, porumbele se fierb, iar zeama se consumă cu mămăliga. Marmelada de porumbe se prepară asemănator celei de prune. Se poate prepara și compot de porumbe.

Porumbele sunt folosite și la prepararea unui gin.

Cum se prepară lichior de porumbe

Fructele coapte sunt folosite pentru a prepara renumitul lichior de porumbe. Acesta se consumă cel mai adesea dupa cină, sau poate fi servit în amestec cu înghețată de vanilie. Lichiorul de porumbe se prepară foarte simplu. Se pregătește mai întâi sticla sau vasul în care se lasă la macerat. Fructele (care trebuie să umple jumătate din vas) se spală, apoi se lasă o noapte în congelator, după care se pun în sticlă și peste ele se adaugă o țuică de calitate, vodka sau gin. Se lasă să stea împreună 6 saptamani, după care se adaugă miere de albine pentru a îndulci lichiorul, după gust.

Pentru o aromă mai specială, alături de fructele de porumbe se pot adăuga fructe de soc și cardamom.

Cum se prepară sirop de porumbe

Siropul de porumbe este prezent în gospodăriile din mediul rural. Pentru sirop se spală 500 g fructe și se fierb 10 minute cu 250 g zahăr (se poate pune și mai puțin zahăr) și 3-4 cuișoare. Se dă la o parte de pe foc, se acoperă și se lasă la macerat 24 de ore. Se strecoară. Siropul obținut se fierbe până se îngroașă. Se toarnă siropul în sticle de mărime corespunzătoare și se pastrează în cămară.

Sirop de porumbe cu miere de albine preparat la rece

Se spală fructele și se scot sâmburii, chiar dacă e o muncă destul de minuțioasă. Cu un blender vertical sau un robot de bucătărie se mixează porumbele fără sâmburi, după care se strecoară. Siropul obâinut, chiar cu tot cu pulpă, se amestecă cu miere de albine. Pentru un gust de vis, adaugă și suc de cătină și propolis!

Efecte secundare ale consumului de porumbe – Contraindicații

Frunzele și semințele acestei plante conțin acid cianhidric care le conferă un gust ușor amar. Deși nu sunt dăunătoare în cantități mici, ar trebui evitat consumul în cantități mari.

În plus, unele persoane pot fi alergice la această plantă. Femeile gravide și cele care alăptează ar trebui să consulte medicul înainte de a utiliza porumbar în scopuri medicinale.

Bibliografie:

• Plante medicinale, 2006 – Profesor Doctor Constantin Pârvu