Busuiocul, regele plantelor aromatice, este o planta medicinala plina cu nutrienti benefici pentru sanatate. Aceasta planta sfanta este venerata in multe culturi din intreaga lume. Busuiocul apartine familiei Lamiaceae, genul Ocimum. Numele sau stiintific este Ocimum basilicum.
Tu ce stii despre busuioc? Este o planta populara apreciata pentru pesto, pentru sosuri, curry si pentru omultime de alte retete delicioase. Din punct de vedere nutritional, busuiocul este o sursa de vitamine, flavonoizi si antioxidanti. Exista peste 30 de soiuri de busuioc, diferite prin intensitatea aromei, chiar daca busuiocul ciocolata nu face parte din acestea 30.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Dar ce stim despre istoria busuiocului? Cum utilizau oamenii busuioc in vremurile apuse?
Prima mentiune oficiala despre busuioc a datata inainte de anul 206 i.e.n. si afirma ca acesta exista doar pentru a-i face pe oameni nebuni. Pentru grei si mai tarziu pentru romani, busuiocul a fost asociat cu ura. Pentru a creste, atunci cand se semana se foloseau injurii. Cu toate acestea, mai tarziu , busuiocul a devenit un simbol al iubirii in Italia, pana in punctul in care a fost folosit pentru a simboliza dragostea tragica dintre Lisabetta si Lorenzo in Decameronul. Folclorul sicilian il asociaza cu dragostea, dar si cu moartea. In folclorul moldovenesc, un tanar care accepta busuioc de la o tanara, se va indragosti de ea.
Busuiocul este originar din Iran, India si alte regiuni tropicale ale Asiei. Aceasta planta anuala este in special cultivata pentru valoarea medicinala a frunzelor si semintelor sale. Creste foarte bine in climat cald, tropical. O planta de busuioc pe deplin dezvoltata poate ajunge si la 100 cm inaltime. Frunzele sale variaza de la verde deschis la violet. Florile sunt destul de mari, de culoare alba sau violet.
Gustul cald, condimentat al frunzei acestei populare plante, combină usturoiul, roșiile, vinetele cu câteva feluri de mâncăruri italienești.
Descrierea plantei de busuioc
Busuiocul are tulpina erectă, înaltă de 20-60 cm, ramificată de la bază, este patrunghiulară, păroasă, mai ales în partea superioară. Rădăcina este fibroasă şi brună. Frunzele sunt opuse, peţiolate, oval-lancelolate, plane, lucitoare şi întregi sau slab dinţate, ele fiind folosite pentru a prepara ceai de busuioc, benefic in foarte multe afectiuni.
Florile de busuioc sunt mici, scurt peţiolate, albe sau rozee, dispuse, câte 6, în verticile, formând spice terminale. Au caliciul scurt bilabiat, persistent, iar corola labiată, cu buza superioară cu 4 dinţi, iar cea inferioară întreagă. Androceul constituit din 4 stamine, două mai lungi prevăzute la bază cu câte un dinte păros. Fructele sunt nucule ovale, sau alungite, protejate de caliciul persistent.
Etimologia denumirii
Ocimum este forma latinizată a grecescul okymon, adică numele ce-l purta această plantă la vechii greci ; basilicum, însoţit de latinescul remedium, adică basilicum remedium — medicament (leac) regesc, a derivat de la grecescul pharmakon — medicament regesc, basileus din limba greacă = rege.
Locuri de creştere a busuiocului
Este o plantă anuală, mult cultivată prin grădini, pentru mirosul ei plăcut și pentru utiilizarile el multiple, atât culinare cât și în tratamente naturiste. Înfloreşte din iulie până în luna septembrie.
Recoltarea – Cand se culege busuiocul
Se utilizează părţile aeriene ale plantei (Herba Basilici) formate din tulpini şi ramuri tinere, cu sau fără inflorescenţe, acoperite cu frunze de culoare verde. Au miros plăcut, aromatic, caracteristic, cu gust aromatic specific. Recoltarea busuiocului se poate face până la 3 ori pe an, în perioada iulie-septembrie. Se foloseşte cuţitul sau secera, la începutul înfloririi, tăindu-se planta la 8-22 cm de pământ. Se foloseste ca planta aromatica in bucatarie, ca ceai de busuioc pentru diverse afectiuni si ca protector al casei.
Principii active: ulei volatil, bogat în estrargol şi linalol, saponozide triterpenice, tanoizi etc.
Proprietati si Acţiune farmacologică. Busuiocul este aromatizant, calmant al colicilor intestinale, galactogog, reduce stările de vomă, carminativ (absoarbe gazele), stimulează digestia, diuretic, antiinflamator intestinal, antiseptic pulmonar. Uleiul volatil are proprietăţi antimicrobiene şi antifungice.
Consumat intern, este diuretic, reduce calculii renali, antidiabetic, sudorific. Extern stimuleaza cresterea parului, este astringent si antiseptic. Este recomandat in diabet, calculoza biliara, acnee, furunculza, acnee, eczeme uscate, tenuri grase (seboreice).
Ceaiul de busuioc – Preparare si administrare
Ceaiul de busuioc este recomandat în colici intestinale, meteorism (balonări intestinale), vomă, gripă, bronşită (acută şi cronică), cefalee (dureri de cap), ulcer gastric, infecţii urinare, anorexie (lipsa poftei de mâncare), diaree, colită de fermentaţie, afectiuni ale gatului si respiratorii.
Infuzia de busuioc ameliorează durerile de stomac și gazele. Are o reputație bine cunoscută în cazul avorturilor deoarece poate ajuta la expulzarea placentei.
Infuzie de busuioc ~ Preparare şi utilizare
Planta de busuioc mai este folosită pentru răceli, constipație, vărsături și crampe menstruale. Fierbeți 2 lingurițe de busuioc proaspat sau uscat, tocat marunt, într-o cană cu apă timp de 20 de minute. Consumați până la o cană și jumătate pe zi.
Sub formă de infuzie, se adauga o linguriţă de busuioc proaspat sau uscat la 200 ml apă clocotită. Se beau 2 – 3 cesti de ceai de busuioc pe zi, caldut, după mesele principale. În colitele de fermentaţie, acest ceai de busuioc se bea neîndulcit sau îndulcit cu miere de albine.
Ceaiul de busuioc ajuta la ameliorarea greturilor si are proprietati antiseptice. Consumul de infuzie de seminţe de busuioc ajută la tratarea bolilor renale.
Poti prepara si un ceai rece de busuioc cu frunze proaspete. Se pun frunzele de busuioc in apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata. Se pot adauga alaturi de frunzele de busuioc proaspat si cateva felii de lamaie.
Cum se prepara decoctul de busuioc
Se folosesc 2 linguri de radacina de busuioc maruntita la 500 ml apa clocotita. Se continua fierberea inca 2 minute la foc mic. Se ia vasul de pe foc, se acopera si se lasa 15 minute. Lichidul rezultat se bea caldut in 3-4 reprize in decursul unei zile.
Se prepara si un decoct de busuioc din 4 linguri de raadacina maruntita la 500 ml de apa. Se prepara in acelasi mod. Acest decoct se foloseste in aplicatii locale sub forma de comprese.
Proprietati si beneficii pentru sanatate ale busuiocului
Frunzele de busuioc contin multi compusi importanti despre care se stie ca au proprietati de prevenire a multor afectiuni.
Planta de busuioc contine multi flavonoizi polifenolici (printre care orientin si vicenin). Frunzele de busuioc contin uleiuri esentiale: eugenol, citronelol, linalol, citral, limonen si terpineol. Acesti ompusi sunt cunoscuti pentru proprietatile antiinflamatorii si antibacteriene.
Planta este foarte scazuta in calorii si nu contine colesterol. Este o sursa excelenta de substante nutritive esentiale, minerale si vitamine necesare pentru o sanatate optima.
Busuiocul contine un nivel destul de ridicat de beta-caroten, vitamina A, criptoxantina, luteina si zeaxanthin. Acesti compusi actioneaza ca si protectori impotriva radicalilor liberi si reactiveaza oxigenul care joaca un rol important in procesul de imbatranire.
100 g de frunze proaspete de busuioc contin 5275 mg sau 175 % din necesarul zilnic de vitamina A. Aceasta vitamina are proprietati antioxidante si este esentiala pentru vedere. Este necesara si pentru mentinerea sanatatii pielii si a mucoasei. Consumul de alimente naturale bogate in vitamina A ajuta la protejarea organismului de problemele pulmonare si cancer la nivelul cavitatii orale.
Vitamina K din busuioc este esentiala pentru producerea factorilor de coagulare a sangelui si joaca un rol vital in intarirea si mineralizarea oaselor.
Busuiocul contine si cateva minerale importante cum ar fi potasiu, mangan, cupru si magneziu. Potasiul este o componenta importanta a celulelor si fluidelor corporale care ajuta la controlul ritmului cardiac si a tensiunii arteriale.
Frunzele de busuioc sunt o sursa excelenta de fier (3,17 mg / 100 g). Fierul, fiind o componenta a hemoglobinei in interiorul celulelor rosii din sange, este unul din factorii determinanti principali ai capacitatii de transport a oxigenului in sange.
Busuiocul in traditia romaneasca
În tradiţia populară românească multe dintre plantele medicinale sunt folosite atât pentru protecţia oamenilor cât şi a caselor şi a animalelor. Teiul, salcia, busuiocul, vâscul sau ramurile de brad, toate se păstrează prinse în cunună la icoane, pe pragul de sus a casei sau la porţi. Unele dintre aceste ierburi erau utilizate de către vraci sau descântători în realizarea unor ritualuri sau ale unor leacuri.
Tratamente cu busuioc din tradiţiile populare. Frunzele de busuioc se puneau pe tăieturi şi bube, iar în legături, la uimele de pe gât şi şale. Se punea pe jăratec şi fumul rezultat se trăgea în piept, contra tusei, şi pe nas contra guturaiului. Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.
Busuiocul protejeaza casa
Busuiocul este cunoscut ca plantă cu proprietăţi terapeutice de foarte mult timp, însă lui i se atribuie şi proprietăţi magice şi ritualice. A fost adus în Europa pe la mijlocul secolului al XVI-lea, planta intrind repede printre condimentele căutate şi utilizate de gospodine.
La ţară şi nu numai, femeile pun bucheţele de busuioc la icoană pentru a proteja casa. Tot cu ajutorul busuiocului se păstrează aghiazma perioade lungi de timp. În ritualul de sfinţire al apei, busuiocul are un rol foarte important.
Desi este considerat o buruiana magică, are însă şi utilizări în bioterapie. Se foloseste în surmenaj, oboseala şi este recomandat pentru ei cu capacitate slabă de învăţare.
Busuiocul in utilizări pentru ritualurile magice
Prin arderea busuiocului se exorcizează negativitatea din casă. Pentru a face o curățare completă a casei și a dumneavoastră, se presară puțin busuioc în fiecare colț al fiecărei încăperi a casei și se adaugă la apa de baie. Busuiocul este folosit pentru a “repara” certurile dintre iubiți și aduce noroc de casă nouă. Mirosul de busuioc ajută la evitarea conflictelor majore.
Busuiocul este folosit și în ritualurile de exorcizare și în baia ritualică. Se presară puțin praf de busuioc în zona inimii pentru a susține fidelitatea.
Mituri și legende românești despre busuioc
O fată muri, iar iubitul ei, pe nume Busuioc, plângea zilnic la mormânt. Era o secetă atât de mare, âncât toate plantele se uscară. Unde căzură lacrimile îndrăgostitului crescu însă o plantă frumos mirositoare, care fu numită bucuioc, după numele lui. Conform altor variante, busuiocul ar fi luat ființă din lacrimile pe care le-a vărsat fecioara Maria sub cruce.
Busuiocul are diverse întrebuințări magice: el se pune în prima baie a unui nou-născut pentru ca acesta să fie iubit ca busuiocul; fetele poartă busuioc la piept , la brâu sau în păr, pentru ca să le aducă noroc în dragoste; pus sub perna unei fete în ajunul Bobotezei , busuiocul face ca ea să-l viseze pe cel sortit să-i fie soț,Ș cununile de nuntă ale unei perechi sunt împletite, printre altele, din busuioc, iar în perna mirilor se pune busuioc, pentru ca aceștia să aibă o viață fericită. Există și un dans de nuntă numit ”busuiocul”.
Dimpotrivă, folosirea busuiocului în riturile de înmormântare nu este permisă, deoarece Pământul se sprijină pe patru stâlpi de busuioc și, dacă cineva ar îngropa o crenguță de busuioc (de exemplu într-o coroană de înmormântare), pământul s-ar cutremura și s-ar prăpădi.
Aromoterapie cu ulei esential de busuioc
Uleiul esential de busuioc este recomandat in caz debronșită, oboseală, răceli, pierderi de concentrare, migrene, gută, dureri, mușcături de insecte, tuse, insomnie, anxietate, depresie, boli infecțioase, restaurativ, tonic, antidepresiv, răcoritor, înălțător, fortifiant, purificator, excelent în cazul stupefiantelor consumate în exces.
Uleiul de busuioc are proprietati antiinfectioase prin inhibarea multor bacterii patogene, cum ar fi staphylococcus, enterococi, shigella și pseudomonas.
Aromele uleiului esențial condimentează lichioruri, săpunuri și parfumuri. Inhalat, uleiul esențial de busuioc reimprospătează mintea și stimulează simțul mirosului distrus de o infecție virală.
Resurse bibliografice:
- Plantele medicinale – tezaur natural in terapeutica – Stefan Mocanu, Dumitru Raducanu, Editura Militara, 1986
- Plantele medicinale in terapia moderna – Farm. Maria Alexandriu – Peiulescu, Ing. Horia Popescu, Editura Ceres, Bucuresti, 1978
- Gandirea magico-religioasa la romani – Dictionar – Ion Talos
Lasă un răspuns