Hreanul ~ Beneficii, proprietati si 7 retete ~ Cura cu hrean

Nimănui nu-i este, credem, necunoscut hreanul (Armoracia rusticana), plantă din familia verzei, rustică şi uşor de cultivat. Dar pe cât este de nepretenţios în ce priveşte îngrijirile, pe atât de mult spaţiu reclamă hreanul pentru dezvoltarea sa. Hreanul este o plantă perenă, in­digenă, originară, se pare, de pe ţărmul breton al Atlanticului, unde creşte şi spontan. De aici îşi trage hreanul şi denumirea ştiinţifică de Armoracia, căci stră­vechiul nume celtic al Bretaniei franceze era „Armorique”.

Cea de a doua denumire, aceea a speciei, indică vârtoşenia ţărănească a hreanului, care-l face să reziste iernilor celor mai grele şi oricăror ad­versităţi. Într-adevăr, rădăcinile cilindrice a hreanului, foarte lungi şi ramificate, se înfig adânc în pămînt şi nici că mai pot fi îndepărtate cu totul. Radacinile de hrean au scoarţa destul de aspră, alb gălbuie şi pulpa albă, relativ fibroasă, foarte iute. Gustul hreanului aduce cu cel al rudei sale, muştarul, dar îl întrece în iuţeală.

Frunzele de hrean, care cresc sub formă de rozete, sunt oval-alungite, mari, de un verde viu, lucioase şi vigu­roase, purtate de peţioli lungi. Primele frunze de hrean care apar, direct din colet, primăvara, nu le seamănă. Sunt aproape numai nervuri şi atât de adânc dinţate în­cât aduc cu nişte pieptănaşi. Apoi, pe măsură ce cresc frunzele de hrean, limbul se dezvoltă, dinţii se estompează şi iau aspectul şi dimensiunile obişnuite.

Pe la sfârşitul lui mai, din mijlocul lor apar tulpini florale de peste o jumătate de metru înălţime, ramificate, purtând lungi ciorchini dresaţi, cu flori mici albe, care acoperă tufele ca o spumă vaporoasă. Deşi fac fructe – mici silicve rotunjite, acestea sunt, aproape în totalitate sterile. Frunzele de hrean tinere se consuma in supe sau in salate, avand beneficii pentru sanatate.

Cultivarea hreanului ~ Plantare, ingrijire, inmultire

Singura pretenţie a hreanului, pentru a da ră­dăcini îngroşate, cărnoase şi fragede, este să fie plan­tat într-un teren răcoros şi umed, bine şi profund lucrat. De asemenea, e bine ca hreanul să nu fie lăsat să îmbătrânească pe loc, ci să se scoată rădăcinile din pământ, de preferinţă în fiecare an, sau cel puţin la doi ani.

Radacinile de hrean de grosime convenabilă pentru con­sum se folosesc. Părţile prea lemnificate se aruncă. Radacinile hreanului mai tinere şi subţiri sau capetele de rădăcini, improprii pentru consum, se taie în fragmente de 5-6 cm şi se replantează, primăvara devreme, de cum se zvântă pământul.

Este bine să se refacă în fiecare an măcar o parte din plantaţia de hrean. Din păcate, în cele mai multe grădini, de hreanul odată plantat nu prea se mai ocupă nimeni, decât pentru a recolta în fiecare an o parte din ră­dăcini. Radacinile de hrean care rămân pe loc sunt suficiente pen­tru a întreţine plantaţia, care poate dura aşa la in­finit, dar fără rezultate bune, ca atunci când este cât de cât întreţinută. Întreţinerea nu constă, de fapt, decât în întinerirea ei. Hreanul este o planta destul de usor de intretinut.

Hreanul – beneficii pentru sanatate

Hreanul este cunoscut şi luat în cultură de peste un mileniu, întâi ca plantă medicinală, apoi condimentară. Popularitatea lui nu se datorează numai faptului că dă gust şi personalitate până şi celor mai fade mâncăruri, ci şi conţinutului mare în vitamina C (de două ori mai mare decît al sucului de portocale). Vitamina C ajuta la stimularea sistemului imunitar. In plus, ajuta la eliminarea radicalilor liberi nocivi din organism, protejandu-l astfel in fata unor forme de cancer, inflamatii, infectii, etc.

In ultima vreme a crescut interesul pentru hrean şi ca plantă industrială. Hreanul furnizeaza o serie de substanţe deosebit de utile cum este, de exemplu, peroxidaza, o enzimă obţinută de Theorell (1942).

Hreanul are un numar scazut de calorii si grasimi, cu toate acestea contine o cantitate mare de fibre dietetice, vitamine, minerale si antioxidanti. Anumite principii active din acesta au efect antiinflamator, diuretic si calmant.

Unii din compusii volatili din hrean stimuleaza producerea de saliva, secretia de suc gastric, ducand astfel la o mai buna digestie.

Hreanul este un condiment ce contine in cantitati moderate minerale vitale ca sodiu, potasiu, mangan, fier, cupru, zinc si magneziu. Fierul este un factor important in metabolismul celular. De asemenea, el este necesar pentru producerea de celule rosii in maduva osoasa. Fiind o componenta importanta a celulelor si a fluidului corporal, potasiul ajuta la controlul ritmului cardiac si a tensiunii arteriale.

In plus, radacina de hrean contine cantitati mici de vitamine esentiale, cum ar fi acid folic, vitamina B6 (piridoxina), roboflavina, niacina si acid pantotenic.

Hreanul este solutia cea mai rapida de a desfunda sinusurile congestionate, iar proprietatile sale antibiotice ajuta la vindecarea cauzelor profunde ale infectiei din organism.

De asemenea, hreanul este un remediu eficient pentru orice tip de raceala. El ofera corpului vitamina C, induce transpiratia, decongestioneaza sinusurile, stimuleaza nervii si calmeaza gatul.

Hreanul este un foarte bun diuretic, util in infectiile urinare. Natura depurativa a hreanului il face un remediu popular de lunga durata pentru guta si reumatism.

Hreanul stimuleaza fluxul sanguin, crescand temperatura corpului si circulatia la nivelul muschilor si articulatiilor reci, atunci cand este utilizat extern, sub forma de cataplasme.

Hreanul in medicina umana – proprietati si tratamente

Pentru tratarea anorexiei, gastritei, starilor diareice, hidropiziei, gutei, litiazei biliare, afectiunilor renale (nu acute), catarului cronic pulmonar, decongestionarea organelor interne, pentru subțierea sângelui, se consuma:

• ca atare, drept condiment;
• sub forma de infuzie din 15-30 g radacina taiata marunt la 1 l de apa fierbinte. Se lasa ceaiul de hrean la macerat 12 ore. Se bea cate o cana intre mese, respectiv 2 cani pe zi.

Pentru tratarea bolilor de stomac, ficat, litiaza renala, astm, reumatism se consuma:

• vin de hrean preparat din 20-30 g radacina la 250 ml de vin. Se lasa la macerat hreanul 8-10 zile. Se strecoara si se beau zilnic 1-2 paharele;

Pentru combaterea tusei de orice tip, se amesteca radacina de hrean rasa cu miere de albine. Se lasa la plamadit hreanul in miere 5-10 ore la temperatura camerei inainte sa se consume. La nevoie se ia cate o lingurita de hrean cu miere de 3 ori pe zi. La copii se administreaza 1 lingurita pe zi, inainte de una dintre mesele principale. In mierea cu hrean se poate adauga suc de lamaie si tinctura de propolis.

Pentru tratarea cardiopatiei ischemice dureroase, anginei pectorale, hipertensiunii, se prepara:

• o pasta omogena din o lingura radacina rasa de hrean cu miere de albine. Intreaga cantitate se ia dimineata, treptat, inainte de micul dejun. Cura cu hrean si miere de albine dureaza 30 de zile, consecutive. Se repeta la 2 luni. Tratamentul cu hrean se aplica de 4 ori pe an, timp de 3 ani.

Cura de miere si hrean in combaterea bolilor de inima

Prepararea si administrarea mierii cu hrean se face astfel:

Se rade hrean proaspat atat cat incape intr-o lingura. Se adauga o lingura de miere de albine. Se amesteca pana se obtine o pasta omogena. Se consuma cate o lingurita, treptat, in fiecare dimineata, inainte de masa, pana la terminarea dozei preparate zilnic. Amestecul de miere cu hrean are un gust placut. Mierea atenueaza usturimea hreanului. Hreanul , la randul lui, face ca mierea sa nu fie prea dulce. Dupa o ora de la consumarea amestecului, se poate lua micul dejun.

Cura de miere cu hrean nu trebuie sa depaseasca 30 de zile. De retinut ca amestecul de miere cu hrean se pregateste numai in cantitatea care se consuma zilnic.

O asemenea cura poate fi facuta in orice luna a anului. La incheierea celor 30 de zile, se intrerupe pentru cel putin 2 luni. Poate fi reluata daca bolnavilor de inima le revin crizele dureroase precardiace. Cu acest tratament s-au obtinut rezultate bune, dupa 5-6 cure lunare, efectuate in decurs de 3 ani.

Slabeste cu hrean, miere de albine si lamaie. Hreanul te ajuta sa slabesti, la fel si sucul de lamaie. Prepara hrean cu miere si cu zeama de lamaie si consuma zilnic din acest amestec. Lasa hreanul si lamaia la macerat in miere pentru 2-3 zile.

Hreanul in remedii pentru uzul extern

Pentru tratarea reumatismului si a inflamatiilor articulare, se fac bai locale cu faina de hrean. Se foloseste o lingura de faina la 1 l de apa.

Pentru tratarea bronsitei, gripei, congestiei pulmonare, se aplica cataplasme pe torace cu radacina rasa de hrean.

Pentru combaterea paradentozei, se mesteca zilnic o bucata de radacina de hrean. Are un efect revulsiv si mareste fluxul de sange de la nivelul gingiilor.

Pentru frictiuni antireumatismale, se foloseste tinctura de hrean preparata din 20 g radacina rasa la 100 ml de alcool. Se lasa hreanul la macerat 2 saptamani, dupa care tinctura se poate folosi.

Hreanul – un condiment de neegalat

Intrebuinţarea sa cea mai de seamă rămâne aceea de condiment, neegalat pentru diferite pre­parate din carne, mai cu seamă sub formă de ra­sol.  Hreanul poate da însă gust şi aromă multor legume. Hreanul asociat cu sfeclă roşie, care-i mai atenuează iu­ţeala, sau cu mere acrişoare, reprezintă o salată deosebit de apetisantă, consumată de obicei în zona Moldovei alături de răcituri si fripuri.

Dacă acesteia i se mai adaugă şi smantană sau maioneză, atunci poate rivaliza cu multe din cele mai sofisticate garnituri. Preparat cu oţet, hreanul poate fi păstrat toată iarna în vase bine închise şi utilizat ca atare sau în diferite combinaţii şi sosuri.

Hreanul şi câteva din modalităţile cele mai recoman­dabile de folosire ale hreanului.

Contraindicații ale consumului de hrean

Consumul de hrean poate avea beneficii pentru sănătate, dar în unele cazuri poate provoca reacții adverse sau poate fi contraindicat. Iată câteva contraindicații și precauții asociate cu consumul de hrean:

1. Alergie sau sensibilitate: Persoanele care sunt alergice sau sensibile la hrean ar trebui să evite consumul acestuia, deoarece pot apărea reacții alergice, cum ar fi iritații ale pielii, senzație de arsură în gură sau dificultăți respiratorii. Este important să fiți atenți la reacțiile corpului dumneavoastră după consumul de hrean și să solicitați asistență medicală dacă apar simptome alergice.
2. Probleme gastrointestinale: Consumul excesiv de hrean poate provoca disconfort gastrointestinal, cum ar fi arsuri la stomac, reflux gastroesofagian sau iritații ale mucoasei digestive. Persoanele cu afecțiuni digestive preexistente, cum ar fi ulcerul gastric, gastrita sau sindromul de colon iritabil, ar trebui să fie precaute în consumul de hrean și să limiteze cantitățile.
3. Interacțiuni medicamentoase: Hreanul poate interacționa cu anumite medicamente, cum ar fi anticoagulantele (ex. warfarina), medicamentele pentru diabet și medicamentele pentru tensiunea arterială. Aceste interacțiuni pot influența eficacitatea medicamentelor sau pot provoca reacții adverse. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a consuma hrean în mod regulat, mai ales dacă luați medicamente.
4. Probleme renale: Persoanele cu afecțiuni renale sau probleme legate de funcția rinichilor ar trebui să consulte medicul înainte de a consuma hrean în cantități mari, deoarece acesta poate conține substanțe care pot afecta funcția renală.
5. Sarcină și alăptare: În timpul sarcinii și alăptării, este recomandat să aveți prudență în consumul de hrean. Cantități moderate de hrean pot fi incluse în alimentație, dar în cantități mari sau în formă concentrată, acesta poate provoca disconfort sau poate avea efecte nedorite asupra organismului.

Este întotdeauna recomandat să solicitați sfatul medicului sau al unui specialist în nutriție înainte de a adăuga sau exclude anumite alimente din dieta dumneavoastră, mai ales dacă aveți condiții medicale preexistente sau luați medicamente.

Retete cu hrean

Retetele cu hrean sunt speciale datorita aromei intense ale acestei radacini. In functie de preferinte, poti adauga mai mult hrean sau mai putin. Hreanul este folosit si ca un excelent conservant natural, fiind adaugat la muraturi.

Hrean cu sos de vin (vezi si reteta de vin de hrean aici)

Ingrediente : 80 g unt sau margarină, 2 cepe,  1/2 lin­gură făină, 250 ml vin alb, 1 lingură hrean ras, 1 crenguţă de cimbru, 2 gălbenuşuri, pătrunjel verde tocat, sare, boia de ardei iute.

Preparare. Cepele, tocate mărunt, se călesc în jumătate din margarină sau unt, se adaugă vinul, şi se lasă să fiarbă încet până se înmoaie ceapa. Se face un sos alb cu făină şi cu restul de unt sau margarină, care se stinge cu compoziţia pregătită mai înainte. Se subţiază cu o ceaşcă apă (facultativ). Se adaugă cimbrul, pă­trunjelul şi hreanul. Se adauga sare şi iu­ţeală dupa gust (boiaua e facultativă). Se lasă să fiarbă 5 minute. Se bat în sosieră gălbenuşurile şi se toarnă peste ele sosul, puţin câte puţin, cu atenţie ca să nu se taie.

Hrean cu smantana

Această reţetă se poate prepara într-o variantă foarte simplă sau în altele, diferite prin numărul mai mare de ingrediente şi prin ordinea opera­ţiilor. În varianta cea mai simplă se rade hreanul şi se amestecă cu smântâna, atîta cât să-i mai atenueze din iuţeală. Smântâna se poate bate, în prealabil, sub formă de frişcă foarte tare, ceea ce dă întregii combinaţii o ţinută mult mai apetisantă şi agrea­bilă. Smântâna se mai poate amesteca cu gălbenuş de ou şi drege cu suc de lămâie sau oţet şi puţin za­hăr. Fireşte, în toate cazurile se potriveşte de sare. Smântâna se poate înlocui cu iaurt. Hreanul se poate amesteca în prealabil cu măr ras, tot pentru a-i mai estompa iuţeala, sau cu sfeclă roșie.

Pentru a doua variantă :

Ingrediente: 50 g unt, 50 g făină, 5 linguriţe hrean ras, 2 ceşti zeamă de legume, 100 g smantană, zeamă de lămîie sau oţet, sare, zahăr. Untul se poate înlocui cu margarină, zeama de legume cu lapte.

Preparare. Există două posibilităţi : se face întâi un sos alb cu grăsimea, făina şi lichidul, încorporându-se apoi celelalte ingrediente sau întâi se fierbe hreanul cu zeama de legume sau lapte şi se adaugă smântâna amestecată cu făina şi gălbenuşul de ou. Sosul fiert este ideal pentru rasol de vacă, pasăre, peşte sau limbă fiartă. În varianta lui cea mai simplă, adică nefiert, se potriveşte de minune cu friptură rece, ouă umplute, utilizându-se în acest caz ca un postament de cremă, după ce a fost, în prealabil, bine răcit.

Hrean cu brânza de vaci

Ingrediente: 1 rădăcină de hrean, 1  brânză de vaci, 2 linguri smântână, sare, mărar.

Preparare. Hreanul ras foarte fin se sărează, se amestecă cu smântână şi brânză de vaci. Se încor­porează mărarul tocat sau, în lipsa acestuia, se­minţe de chimen. Cu această compoziţie se umplu roşii şi ardei Kapia. Se servesc ca antreu.

Supa verde cu frunze de hrean

Ingrediente: 200 g frunze de hrean, 200 g spanac, 200g salată, 200 g lobodă, 200 g măcriş, 1 legătură ceapă verde, 1 legătură tarhon, 1 legătură pătrunjel, 1 lingură făină, 1 ceaşcă smântână, 50 g unt, 1 ou, sare, boia de ardei iute.

Preparare. Se curăţă, se spală şi se taie mărunt verdeţurile. Se opăresc şi se scurg, apoi se călesc în unt (care poate fi înlocuit cu margarină). Se amestecă cu făina. Se diluează cu 1/2 l apă clo­cotită. Se fierbe timp de 30 minute. Se adauga sare dupa gust. Se drege cu ou bătut cu smântână.

Suc de sfecla cu hrean si morcov

Ingrediente: 100  ml suc de sfeclă roşie, 100 ml suc de morcovi, 50 ml suc de hrean, 20 ml suc de lămâie, 20 ml sifon, miere de albine.

Preparare. Se amestecă sucurile cu zahăr, după gust. Se adaugă sifon. Se serveşte rece, în pahare, cu frişcă deasupra.

Unt cu hrean

Ingrediente: 250 g unt, 50 g hrean, 2 linguri zeamă de lămâie sau oţet, 1 linguriţă praf de cimbru, 1 lingură asmăţui.

Preparare. Se rade hreanul foarte fin şi se pi­sează în piuliţă sau se freacă la mixer. Se amestecă hreanul ras cu untul frecat spumă, suc de lămâie şi sarea. Se încorporează cimbrul şi asmăţuiul. Se ţine hreanul preparat cu unt la rece. Se foloseşte pentru a se presăra pe legume fierte natur (cartofi, morcovi, ţelină, conopidă) ser­vite fierbinţi sau se consuma ca atare.

Salata de sfecla rosie cu hrean

De mic copil iubesc aceasta salata! Se consuma in special la sarbatorilede Craciun sau de Paste cu oua fierte sau cu piftie. Se poate face si in cantitati mai mari si se pastreaza la frigider pentru cateva saptamani.

Sfecla rosie se coace. Dupa ce s-a racit, se curata de coaja si se da pe razatoarea mica. Se amesteca cu radacina de hrean rasa dupa gust. Mie imi place sa fie destul de intens gustul de hrean.  Se adauga sare, ulei si otet dupa gust. Gustul se stabilizeaza dupa cateva ore. Salata se pastreaza in borcane de sticla cu capac. Se poate consuma simpla sau ca si garnitura.

Sa ne pastram sanatosi! Adauga hreanul in dieta pentru a profita de beneficiile si proprietatile sale!

Întrebări frecvente despre hrean

Surse:

• Universul Plantelor – Prof. Dr. Constantin Parvu, Bucuresti 2006
• Apiterapia azi – Notiuni practice asupra compozitiei si folosirii produselor preparatelor apicole, in nutritie si terapeutica, in raport cu valoarea lor biologica – Apimondia, Bucuresti 1976