Roinita sau Melisa (Melissa officinalis) este o plantă medicinala din familia mentei, originară din Europa meridională, care se aseamănă cu urzica moartă. Ca şi aceasta, formează numeroase tulpini drepte şi foarte ramificate, încât tufa apare densă, înaltă de 50—60 cm. Frunzele sunt ovale, peţiolate, de un verde fraged, sunt subţiri, cu o consistenţă ca de hârtie şi au suprafaţa acoperită cu o reţea de nervuri fine, uşor adâncite, care-i dau un aspect reticulat.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Popular se mai numeste alămâiță, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, floarea stupilor, lămâiță, mătăciune, melisă, mintă motoacă, roiște, stupelniță, voioșniță de albini.
Florile, albe-gălbui sau palid liliachii, sunt strânse în bucheţele, puţin numeroase, adăpostite la subţioara frunzelor şi înconjurate de un caliciu păros. Seminţele sunt mici (2 000 bucăţi la un gram) oval-alungite, de culoare cafenie. Facultatea lor germinativă durează 4 ani.
Această plantă stufoasă are tulpina pătrăţoasă, frunzele au un miros de lămâie şi florile târzii de vară se maturează şi îşi schimbă culoarea de la alb sau galben la albastru pal. Frunzele proaspete dau o aromă delicată multor feluri de mâncare (salate, sosuri, peşte), uleiurilor, oţeturilor şi lichiorurilor. Se pot adăuga în apa de baie pentru a relaxa. Roiniţa, cunoscută şi sub numele de melisa, calmează muşcăturile de insecte, iar ceaiul este sedativ şi tonic.
Planta a fost asociată în special cu tulburările nervoase, cu inima şi emoţiile, a fost folosită pentru anxietate, melancolie, pentru a consolida şi revigora spiritul vital.
Cum se planteaza si se ingrijeste roinita
Fiind cam sensibilă la frig, melissa preferă locurile adăpostite şi bine expuse la soare, crescând foarte bine pe lângă un gard sau peretele unei clădiri orientate spre sud. Se înmulţeşte cel mai frecvent prin despărţirea tufelor toamna sau primăvara devreme. Când se apropie gerurile iernii, este bine să se aplece plantele, protejându-le prin acoperirea părţii subterane cu frunze uscate sau paie. Cel mai mult îi dăunează melisei pe timp rece, umezeala. Ea suportă mai bine frigul, chiar intens, dacă este plantată pe un loc mai ridicat sau pietros, putând vegeta neîntrerupt mulţi ani, ca plantă perenă ce este.
Frunzele de roinita, ca de altfel toate părţile plantei, degajă un miros foarte plăcut şi penetrant de lămâie, mai ales când sunt uşor frecate între degete, motiv pentru care, în multe limbi, la numele ei se adaugă şi cel de lămâiţă (în franceză i se spune melisse-citronelle, în germană Zitronen-melisse, iar în engleză lemon-balm). În româneşte, denumirile populare ale melisei sunt cel mai frecvent legate de calităţile ei de plantă meliferă : melissa, busuiocul stupului, ş.a.
Roinita – Beneficii pentru sanatate si proprietati terapeutice
Frunzele de roinita au utilizari terapeutice in medicina umana. Principiile active ale plantei actioneaza ca antiseptic, sedativ, antispastic, usor laxativ, cicatrizant, galactagog si insecticid.
Elimina spasmele gastrointestinale de origine nervoasa si constituie un bun remediu in nevrozele cardiace. Actiunea sedativa a uleiului volatil de melissa are ca punct de atac sistemul limbic. Planta este indicata in tratamentul gastropatiei functionale (nevroza gastrica) si a distoniei vegetative.
Administrata seara sub forma de ceai, melissa favorizeaza instalarea somnului.
Roinita determina si alte efecte benefice:
- curata organismul de toxine
- elimina balonarile abdominale prin expulzarea gazelor
- stimuleaza eliminarea bilei in intestin
- favorizeaza digestia
- stimuleaza secretia glandelor mamare la lehuze
- favorizeaza procesul de epitelizare si vindecare a ranilor.
Extern, planta de roinita actioneaza asupra insectelor, mai ales a tantarilor si a moliilor, omorandu-le.
Roinita in tratamentul intern
Pentru tratarea colicilor gastrointestinale, colitelor cronice, colitelor de putrefactie, sindromului enterorenal, dischineziei biliare, diareei, vomei, anoreziei, tulburarilor neuro-vegetative, insomniilor, nevralgiilor dentare, ametelilor, durerilor de cap, palpitatiilor nocturne, balonarilor, se prepara:
- infuzie din 1 lingurita (5g) pulbere de frunze de melissa la 200 ml apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 de minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi. La copii, cantitatile se dozeaza dupa varsta.
Pentru combaterea bolilor pulmonare si crizelor de astm, se recomanda extract din 2 lingurite pulbere de frunze de roinita la 1 l de vin. Se lasa la macerat 15-20 de zile. Sticla se tine la temperatura camerei si se agita zilnic. Se strecoara si se pastreaza in sticle bine astupate. Se beau zilnic 1-2 paharele de vin aromatizat cu melissa.
Pentru stimularea poftei de mancare, in combaterea migrenelor si ametelilor, se face o infuzie din 1-2 lingurite de pulbere la 1 l de vin fierbinte. Se lasa acoperita infuzia pana se raceste. Se strecoara. Se bea cate o ceasca dimineata. Este un foarte bun reconfortant mai ales pentru persoanele batrane si obosite.
Roinita sau melissa in uzul extern
Pentru tratarea reumatismului, se prepara tinctura de roinita. Se foloseste o parte de pulbere de frunze la 3 parti de alcool de 70 de grade. Se lasa la macerat 10-15 zile. Sticla se agita zilnic. Se strecoara si se pastreaza tinctura in sticle bine astupate. Se fac frectii locale si se iau cateva picaturi intern cu miere de albine sau pe o bucatica de paine.
Pentru durerile de dinti, ca antiseptic si cicatrizant al ranilor, se foloseste o infuzie din 2 lingurite de pulbere la 200 ml apa clocotita. Se lasa acoperita 20 de minute. Se strecoara. Se fac badijonari locale, bai sau se spala zona afectata.
Cand se culege planta de melissa
Frunzele se recolteaza la sfarsitul butonizarii si inceputul aparitiei primelor flori deschise. Recoltarea se face dupa ce se ridica roua, pe timp insorit, calduros si fara vant. Uscarea se face la umbra, in strat subtire.
Roinita sau Melisa in preparatele culinare
De 2000 de ani încoace, melissa îşi găseşte locul în toate preparatele care cer aromă de lămaie şi în primul rând în ceai, pe care-l parfumează deosebit de plăcut. Ceaiul de roinita se prepară adăugind o linguriţă de frunze în 200 ml apă clocotită. El este nu numai agreabil, ci şi foarte bun pentru stomac, înlăturînd spasmele şi ajutând la eliminarea gazelor, mărind secreţia biliară şi înlesnind digestia. Femeilor gravide le ameliorează senzaţiile de vomă şi stările nervoase. În ameţeli, dureri de cap, criză de nervi, se recomandă o fiertură din 15—30 frunze sau flori de roiniţă, din care se bea câte o ceaşcă pe zi.
Lichiorurile, băuturile răcoritoare, prăjiturile şi orice dulciuri parfumate cu roinita, se recomandă singure prin aroma dulce, ca de miere, pe care o răspândesc. În salatele şi deserturile din fructe, melissa este binevenită, iar oţetul aromatizat cu melissa deţine primul loc pentru preparatele din peşte, sosuri cu maioneză şi salate de legume proaspete sau fierte.
Iată şi câteva din nenumăratele reţete în care roinita este cea mai potrivită aromă :
Sirop de roinita cu miere de albine
Se culeg cu atentie frunzele de roinita, se spala si se usuca cu un servet. Se pun intr-un borcan de sticla pana acesta se umple. Peste frunzele de roinita se torna miere de albine pana se umple borcanul. Se lasa la macerat 2-4 saptamani. Se strecoara si se foloseste siropul de roinita in miere cand este necesar. Siropul preparat cu miere de albine este recomandat in toate afectiunile mentionate mai sus. Se pastreaza la rece.
Blat fondant cu melissa
Ingrediente : 1/2 pachet margarină, 200 g făină,- 200 g zahăr, 3 ouă, 1 pacheţel praf de copt, 1 linguriţă sare de lămâie, dizolvată într-un pahar cu infuzie de melisă.
Preparare. Se prepară o infuzie concentrată din 3 linguriţe frunze de melissa la 100 ml apă. Se bat ouăle cu zahărul. Se adaugă infuzia de melissa. Se încorporează făina şi praful de copt, apoi margarina înmuiată. Se coace la foc moale 30 de minute. Se scoate din formă după ce se răceşte. Se utilizează pentru torturi, cu diferite umpluturi. Se poate consuma şi ca atare, pudrat cu zahăr şi tăiat felii.
Crema de roinita pentru tort
Ingrediente : 6 ouă, 200 g unt, 2 linguri făină, 6 linguri zahăr, 1 linguriţă sare de lămîie dizolvată într-un pahar cu infuzie de roinita concentrată (vezi reţeta anterioară).
Preparare. Se freacă untul, puţin înmuiat, cu zahărul şi ouăle. Se adaugă făina. Se diluează cu infuzia deroinita şi se amestecă pe foc mic până se îngroaşă.
Inghetata cu roinita
Ingrediente : 1 cutie lapte condensat, 4 ouă, 1 pahar + 4 linguri zahăr,1 linguriţă și jumătate pudră de roinita (frunze uscate mărunţite şi cernute).
Preparare. Gălbenuşurile frecate cu zahărul, roinita şi laptele se amestecă pe foc mic până încep să se îngroaşe. Se iau de pe foc şi se mai amestecă până compoziţia se răceşte. Albuşurile se bat spumă foarte tare, cu 4 linguri zahăr şi se încorporează în compoziţia precedentă. Se unge o tăviţă de chec cu unt şi se toarnă în ea compoziţia. Se ţine în congelator până se încheagă.
Painisoare cu miere si roinita
Ingrediente : 120 g zahăr, 250 g făină, 1 pahar de lapte, 1 linguriţă praf de copt sau 1 linguriţă bicarbonat de sodiu alimentar, 2 1/2 linguriţă de frunze de roinita, 2-4 linguri de miere.
Preparare. Se amestecă zahărul cu făina şi praful de copt. Se adaugă laptele în care s-a infuzat roinita. Se încorporează mierea în cocă (aceasta trebuie să curgă). Se umplu cu ea forme de savarină pe jumătate. Se coc 40 de minute la foc potrivit.
Prajitura cu roinita
Ingrediente : 125 g unt, 75 g făină, 75 g nuci sau alune măcinate foarte fin, 15 g drojdie de bere proaspătă, 4 ouă, 1 dl sirop de roinita, 2 linguri de rom.
Preparare. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul timp de 10 minute. Se adaugă făina, nucile, siropul de roinita şi se încorporează albuşurile bătute spumă. Se adaugă untul bine înmuiat şi drojdia topită în rom. Se coace 30 de minute la foc potrivit.
Tarta cu crema de roinita
Ingrediente: 250 g cocă fragedă, 3 ouă, 125 g zahăr, 60 g făină, 1/4 lapte în care s-au infuzat 2 linguriţe de roinita.
Preparare. Se tapisează o formă de tartă (cu fund mobil) cu coca fragedă (125 g făină, 60 g unt, 25 g zahăr, 5 g sare, 3/4 pahar apă). Se înţeapă cu furculiţa şi se umple cu amestec format din ouă şi zahăr, la care s-au adăugat făina şi laptele rece, bine bătute cu furculiţa. Se coace 35 minute la foc iute, avînd grijă să nu rămînă crudă coca.
Roinita in aromaterapie
Uleiul esenţial de melisa/roiniţă este mai scump datorită cantităţilor necesare de material vegetal, între 3,5 şi 7 tone pentru obţinerea unui kilogram de ulei esenţial. Uleiul care rezultă din această plantă are un miros dulce şi este un lichid de un galben deschis. A fost numit “elixirul vieţii” de către medicul roman antic, Avicenna.
Kurt Schnaubelt spunea: “modul în care uleiul de melisa combină o componentă antivirală excelentă cu o putere sedativă răspândită , dar liniştitoare este greu de imaginat. Prin complexitatea, puterea şi blândeţea sa, uleiul de melisa ilustrează perfect modul în care natura de-a lungul timpului a reuşit să funcţioneze tot timpul mai bine decât medicamentele sintetice.”
Atenţie! Uleiul de melisa oferit la preţuri extrem de scăzute este posibil să fie alterat în vreun fel şi nu va avea aceleaşi proprietăţi ca ale unui ulei esenţial adevărat.
Uleiul esenţial de melisa este un puternic antiviral, calmează durerile de cap, ajută la echilibrarea emoţiilor, reduce agitaţia, îmbunătăţeşte calitatea vieţii, este calmant, reconfortant, sedativ, fortifiant, euforizant, bactericid, antialergic şi înălţător.
Roinita in ritualuri: înmuiaţi în vin pentru 3 ore, scoateţi planta şi serviţi împreună cu prietenii şi cei dragi. Planta mai este folosită în ritualurile de asigurare a succesului.
Lasă un răspuns